Nu ai nevoie...

Ai vrea să te aşezi la un colţ de stradă, să cerşeşti iubire. Să te agaţi de piciorul cuiva şi să-i oferi dragostea ta murdară în schimbul unei iubiri frumoase, plină de râsete şi săruturi pe tâmple.

Însă îţi lipseşte curajul... Preferi să joci cărţi cu dorurile tale şi să pierzi. Preferi să visezi că cineva va deschide o poartă şi va ţipa: "Te vreau doar pentru mine!"

Însă nicio poartă nu se deschide, iar ţie îţi este mereu frig.

Nu ai nevoie de cuvinte inutile aruncate pe o foaie, nu ai nevoie de un simplu "aşa e cel mai bine".

poza

Lansare de carte - Bianca Tămaş

Când cerul era pe sfârşite.

Mmm... Lansarea pe care am aşteptat-o a trecut şi a ieşit mult mai bine decât mă aşteptam.

A fost o seară relaxantă, cu mai mult sau mai puţină seriozitate, plină de emoţii, râsete şi lacrimi.

Adevărul este că m-am simţit bine. A fost multă lume... vreo 70 de persoane, de la oficialităţi la profi, la prieteni şi colegi. Toată lumea a vorbit frumos, părinţii mei au fost foarte emoţionaţi (chiar mai emoţionaţi decât mine), iar trupa de teatru mi-a făcut o surpriză plăcută, un colaj în powerpoint cu poze de pe la spectacole, repetiţii, străinătăţi etc.

Îmi pare rău că nu scriu mai multe, dar a fost... ceva extraordinar. Mult prea extraordinar pentru a putea fi exprimat în cuvinte. Desigur, din punctul meu de vedere.

Pentru detalii, intraţi pe blogul domnului profesor Dinu Bălan, Platforma.

Cartea este de vânzare, dacă doreşte cineva. Preţul este 10 lei. :)

.

Gelozie.

Eu sunt genul de persoană care mereu încerc să rămân în relaţii bune cu cei din jurul meu. Asa că de cele mai multe ori am încercat să rămân în relaţii de prietenie şi cu foştii mei prieteni. Dar observ că în ultima vreme s-a instaurat o nouă modă, şi anume moda geloziei.

Iubitele foştilor mei sunt geloase pe mine. Dar mai dă-o încolo de treabă! De ce m-ar apuca acum să reiau o relaţie moartă de n ani? Dar probabil la asta nu vă gândiţi :-j

M-am săturat să îmi pierd prietenii din cauza unor copile frustrate cu probleme de încredere. Se crizează, plâng, ameninţă, iar fraierii, de frică să nu le piardă, preferă să piardă un prieten decât pe ele. Da serios! Mai vedeţi-vă de treburile voastre! Dacă aveţi asa probleme grave cu încrederea în voi, nu vă căutaţi iubiţi! Sau închideţi-i să nu mai poată vorbi cu nimeni!

Treabă îi şi asta cu gelozia? Prin gelozie nu demonstrezi cât de mult iubeşti pe cineva, ci cât eşti de egoist!

Citiţi asta şi asta. Gelozia e într-adevăr o boală!

La multi ani, Iulia!!

La mulţi ani draga mea prietenă! >:D< Să creşti mare, sănătoasă şi frumoasă!

Şi să ai parte în viaţă doar de fericire, bucurii, vise împlinite, băieţi frumoşi şi cât mai multe zâmbete!

Eşti o persoană extraordinară şi mă bucur enorm că te-am cunoscut!

(Vezi că nu am uitat ce ţi-am promis? :*)

poza

Lansare de carte.

Istoria iubirii - Nicole Krauss

Adevărul este că "Istoria iubirii" nu relatează povestea de dragoste dintre un bărbat şi o femeie, ci adună în câteva sute de pagini mai multe iubiri: iubirea dintre soţ şi soţie, dintre frate şi soră, dintre un copil şi Dumnezeu, dintre un bătrân şi cel mai bun prieten al său, dintre un om şi femeia pe care a iubit-o toată viaţa, dar nu a putut să o aibă.

Cel mai probabil acestea nu sunt toate, de aceea cartea se numeşte "Istoria iubirii" şi nu "Câteva istorii ale iubirii".

Un roman destul de complex, relatat din diferite părţi, care reuşeşte prin simplitatea frazelor şi o uşoară ironie să adune atât de multe iubiri.

1. "Nimic nu se compară cu un sărut lung şi fierbinte care-ţi merge la suflet şi aproape te paralizează."

2. "Până când mâna care scrie începe să doară."

3. "Cuvintele m-au trădat."

4. "Se spune că atunci când şi-au lipit urechile de scoicile urechilor lui, s-au auzit pe ei înşişi."

5. "Pentru că nimic nu mă face mai fericit şi nimic nu mă face mai trist decât făptura ta."

6."Ultimele cuvinte din lume."

poza

Da mă, aşa da!

Proteste?!

Nu fac politică. Nu pe acest blog.

Ceea ce mă deranjează este faptul că toţi copiii de 14-15-16-17 ani se găsesc mari experţi în politică.

Copii care toată viaţa lor nu au pus mâna niciodată nici măcar să ducă gunoiul fiindcă părinţii i-au crescut pe palme, se plâng cât de grea este viaţa lor sub conducerea lui X sau a lui Y.

Toţi ştiu să zică "Jos cu X", dar părinţii încă le cumpără haine, fiindcă ei nu se descurcă.

Atâta timp cât primesc tot ce vor pe tavă, ce îi deranjează? Sau cred că vor fi mai importanţi dacă îşi pun pe Facebook un status cu "M**e guvernului României?"

Şi ăştia sunt viitorul?

poza

100. 000

Ei bine, să sperăm că revin în forță!

Blogul azi sărbătorește. Am ajuns la 100. 000 de vizualizări și mie mi se pare un lucru incredibil, fiindcă asta îmi demonstrează că mai sunt oameni care au suflet. Fiindcă tot ce a fost scris pe acest blog a fost scris din și pentru suflet.
Așa că, datorită acestui eveniment (important pentru mine), la sugestia prietenei mele, Julia, aș vrea ca, cei care citiți acest post, să veniți cu sugestii! O voi lua în considerare pe fiecare în parte. În legătură cu aspectul, cu posturile, ce v-ar plăcea să citiți, ce nu vă place să citiți și, dacă aveți chef, să-mi spuneți vreun post care v-a impresionat.
Sper că am fost pe cât de scurtă și concisă mi-am propus.
La cât mai multe vizite!

P.S. Țin să îi mulțumesc Robertei, fără de care acest blog nu ar fi fost! Te aștept cu un post! :*

poza

Neinspirat.

Bună să vă fie inima!
Mă simt prost că nu m-am ocupat de blog în ultima vreme, însă am stat prost la capitolul inspiratie şi tragere de inimă.
Daaar, mă uit la Family Guy... Îmi place până la punctul în care mă enervez de câtă prostie este în lumea asta şi vreau să îmi cumpăr o mitralieră. Un serial plin de umor, cinic şi care... te ajută să pierzi vremea. Am devenit fan Stewie, ba chiar mi-am cumpărat un tricou. Se pare că este mai accesibil decât Jack, dar... prima iubire nu se uită niciodată oricum.

Mai sunt câteva zile de vacanţă, nu stau foarte bine nici la capitolul variante la matematică, dar mai există speranţă!

Ceea ce mi s-a întâmplat mai ciudat în ultima vreme a fost că... mi-a fost foarte dor... De o grămadă de persoane! Şi în acelaşi timp am simţit nevoia să fiu singură.

Îmi cer scuze pentru postul incoerent, sec şi fără sentiment.

Iartă-ne!

Iartă-ne, Doamne... pe toți...