Drum lung și obositor, dar a meritat din plin! M-am tot gândit cum aș putea să descriu șederea noastră în micuțul orășel Ébreuil și am găsit cuvântul potrivit: familie. Nu a fost ușor să conviețuiești în aceeași casă cu 35 de persoane. Să stăm împreună la masă, să gătim, să facem curățenie, dar până la urmă ne-am descurcat. Am ajuns să ne cunoaștem și să ne atașăm unii de alții. Și aici nu mă refer doar la francezi, ci și la copiii din Beliș, față de care deși la început am fost cam reticenți, s-au dovedit a fi și ei oameni excepționali.
Am fost împreună să vizităm orășelele din jur, ne-am jucat până seara târziu, am vorbit și am râs de bariera asta lingvistică. Am învățat lucruri noi și folositoare. Am mâncat mâncare îngrozitoare printre care prăjitură cu urzici, ciuperci cu gust de mucegai, paste cu mazăre, piure de dovlecel. Noroc că noaptea, după ce plecau gazdele, ne salvau cerealele cu lapte, sau pateurile care le pusesem de acasa.
Am dat un mic spectacol, făcut de pe o zi pe alta, pentru care am muncit mult, dar rezultatele i-au uimit pe spectatorii noștri, așa că a meritat efortul. Asta e cel mai important, să le placă spectatorilor.
Au fost și incidente, nu pot spune că nu. Am greșit atât noi cât și ceilalți. Unele greșeli ne-au urmărit până acasă, dar sunt sigură că și acestea vor ajunge la un capăt în cele din urmă.
Ultima seară ne-a surpins cu o temperatură puțin sub 10 grade, dar îmbrăcați cât de gros ne-am permis (cine s-a gândit să își pună haine groase?!), am stat și am savurat ultimele clipe împreună. Am plâns și ne-a fost greu să ne despărțim de acel Gîte care ne-a fost casă și de acei oameni care ne-au fost familie.
În Austria am fost cazați la un hotel de 4 stele (:>) de care m-am îndrăgostit!
Am ajuns în cele din urmă și acasă, unde, cu greu am părăsit autocarul și șoferii de care, de asemenea ne-am atașat inevitabil (unii mai mult, alții mai puțin) și care, în ultimele 5 minute ale călătoriei noastre ne-au mărturisit că s-au simțit extraordinar cu noi, că s-au distrat de minune și de aceea si-au permis să lase garda jos, să ne considere prieteni.
Eu una am rămas cu amintiri plăcute, minunate pot să spun. Mă bucur că am trăit această experiență, am cunoscut oameni noi, locuri noi, am învățat lucruri noi și nu am plecat nici cu mâna goală nici cu sufletul gol de acolo. Până ne vom revedea, au revoir et à bientôt!!!
