Nu ne putem abţine să nu umplem cu ură paharul acela mare, pe jumătate plin, cu Cola. Va da pe afară, iar ura diluată va curge, murdărind portocaliul aerului de toamnă.
Vântul va face valuri printre sufletele rănite, iar bruma ni se va depune pe gene. Încercând să ne deschidem ochii, vom porni războaie distrugând oraşe, vieţi, inimi, speranţe.
Ar trebui să venerăm Soarele, pentru ca acesta să ne dezgheţe pupilele. Dar Soarele a fost ucis în războaiele trecute, din care singurii veterani au fost îngerii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu