Vom umple cu azur necunoscutul,
Iar timpul martor ne va fi.
Vom scrijeli pereţii vii cu glasul,
Iar stelele ne vor bârfi.
Încearcă să ne înţelegi copile,
Căci noi cu vise ne hrănim.
Cu gândurile noastre-agile,
Prin lacrimi si tristeţi păşim.
Găsi-vom oare fericirea,
Visând cu pleoapele deschise?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu