Idei?

Mă agaţ cu disperare de orice idee ar vrea să răsară. Să respir şi să trăiesc prin ea. Şi mă gândesc dacă se merită să sacrifici totul... dacă se merită să sacrifici ceva. Dar apoi... cei care trăiesc doar pentru ei, ce au? Nimic... doar pe ei şi puţin praf pe masa care înainte era plină de tablouri. 

Şi dacă vrem ceva... de ce e asa de greu să obţinem? Şi dacă primim ceva gratis, de ce nu-l acceptăm? Sau dacă îl acceptăm... de ce plătim înzecit? 

Parcă nimic n-ar exista. De fapt... nimic nu există. Totul este mult prea iluzoriu. Şi doar cădem în gol, răpuşi de propria noastră neputinţă.

Şi nu vreau decât vară...