Urăsc schimbările!
M-am săturat ca de câte ori am stabilitate în viaţă, de câte ori îmi este sufletul liniştit, să vină cineva să strice tot.
M-am săturat să văd cum se destramă tot sub ochii mei, iar eu să privesc neputincioasă. Cea mai bună prietenă, familie, tată, frate, parcă nu mai au aceeaşi rezonanţă. Alte cuvinte fără sentimente. Aşa... aruncate în vânt.
Mi-am pierdut locul în care eram liniştită. Cineva a trebuit să tulbure apa şi acolo. Nu mai am unde să fug, unde să fiu doar eu cu gândurile mele.
Sufletul mi-a fugit. A plecat de unde îl lăsasem în vara lui 2008. Nu l-am mai regăsit când m-am întors acolo. A anticipat furtuna şi a plecat.
Suflet pierdut. Descriere: plin de răni, dar speranţa îi dă strălucire. Ofer recompensă. Promit să vă învăţ ce erau o dată sentimentele. Asta dacă mai contează pentru cineva...
Îmi vreau sufletul înapoi... el poate să-mi coloreze iar viaţa... Promit să nu-l mai dau nimănui... să nu-l mai împart cu nimeni.
