duminică, 29 ianuarie 2012

Nu ai nevoie...


Ai vrea să te aşezi la un colţ de stradă, să cerşeşti iubire. Să te agaţi de piciorul cuiva şi să-i oferi dragostea ta murdară în schimbul unei iubiri frumoase, plină de râsete şi săruturi pe tâmple.

Însă îţi lipseşte curajul... Preferi să joci cărţi cu dorurile tale şi să pierzi. Preferi să visezi că cineva va deschide o poartă şi va ţipa: "Te vreau doar pentru mine!"

Însă nicio poartă nu se deschide, iar ţie îţi este mereu frig.

Nu ai nevoie de cuvinte inutile aruncate pe o foaie, nu ai nevoie de un simplu "aşa e cel mai bine".


poza


vineri, 27 ianuarie 2012

Lansare de carte - Bianca Tămaş



Când cerul era pe sfârşite.


Mmm... Lansarea pe care am aşteptat-o a trecut şi a ieşit mult mai bine decât mă aşteptam.

A fost o seară relaxantă, cu mai mult sau mai puţină seriozitate, plină de emoţii, râsete şi lacrimi.

Adevărul este că m-am simţit bine. A fost multă lume... vreo 70 de persoane, de la oficialităţi la profi, la prieteni şi colegi. Toată lumea a vorbit frumos, părinţii mei au fost foarte emoţionaţi (chiar mai emoţionaţi decât mine), iar trupa de teatru mi-a făcut o surpriză plăcută, un colaj în powerpoint cu poze de pe la spectacole, repetiţii, străinătăţi etc.

Îmi pare rău că nu scriu mai multe, dar a fost... ceva extraordinar. Mult prea extraordinar pentru a putea fi exprimat în cuvinte. Desigur, din punctul meu de vedere.

Pentru detalii, intraţi pe blogul domnului profesor Dinu Bălan, Platforma.


Cartea este de vânzare, dacă doreşte cineva. Preţul este 10 lei. :)


.

duminică, 22 ianuarie 2012

Gelozie.



Eu sunt genul de persoană care mereu încerc să rămân în relaţii bune cu cei din jurul meu. Asa că de cele mai multe ori am încercat să rămân în relaţii de prietenie şi cu foştii mei prieteni. Dar observ că în ultima vreme s-a instaurat o nouă modă, şi anume moda geloziei.

Iubitele foştilor mei sunt geloase pe mine. Dar mai dă-o încolo de treabă! De ce m-ar apuca acum să reiau o relaţie moartă de n ani? Dar probabil la asta nu vă gândiţi :-j

M-am săturat să îmi pierd prietenii din cauza unor copile frustrate cu probleme de încredere. Se crizează, plâng, ameninţă, iar fraierii, de frică să nu le piardă, preferă să piardă un prieten decât pe ele. Da serios! Mai vedeţi-vă de treburile voastre! Dacă aveţi asa probleme grave cu încrederea în voi, nu vă căutaţi iubiţi! Sau închideţi-i să nu mai poată vorbi cu nimeni!

Treabă îi şi asta cu gelozia? Prin gelozie nu demonstrezi cât de mult iubeşti pe cineva, ci cât eşti de egoist!


Citiţi asta şi asta. Gelozia e într-adevăr o boală!

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

La multi ani, Iulia!!


La mulţi ani draga mea prietenă! >:D< Să creşti mare, sănătoasă şi frumoasă!

Şi să ai parte în viaţă doar de fericire, bucurii, vise împlinite, băieţi frumoşi şi cât mai multe zâmbete!

Eşti o persoană extraordinară şi mă bucur enorm că te-am cunoscut!


(Vezi că nu am uitat ce ţi-am promis? :*)


poza

marți, 17 ianuarie 2012

Istoria iubirii - Nicole Krauss


Adevărul este că "Istoria iubirii" nu relatează povestea de dragoste dintre un bărbat şi o femeie, ci adună în câteva sute de pagini mai multe iubiri: iubirea dintre soţ şi soţie, dintre frate şi soră, dintre un copil şi Dumnezeu, dintre un bătrân şi cel mai bun prieten al său, dintre un om şi femeia pe care a iubit-o toată viaţa, dar nu a putut să o aibă.

Cel mai probabil acestea nu sunt toate, de aceea cartea se numeşte "Istoria iubirii" şi nu "Câteva istorii ale iubirii".

Un roman destul de complex, relatat din diferite părţi, care reuşeşte prin simplitatea frazelor şi o uşoară ironie să adune atât de multe iubiri.


1. "Nimic nu se compară cu un sărut lung şi fierbinte care-ţi merge la suflet şi aproape te paralizează."

2. "Până când mâna care scrie începe să doară."

3. "Cuvintele m-au trădat."

4. "Se spune că atunci când şi-au lipit urechile de scoicile urechilor lui, s-au auzit pe ei înşişi."

5. "Pentru că nimic nu mă face mai fericit şi nimic nu mă face mai trist decât făptura ta."

6."Ultimele cuvinte din lume."


poza

luni, 16 ianuarie 2012

Da mă, aşa da!

Proteste?!


Nu fac politică. Nu pe acest blog.

Ceea ce mă deranjează este faptul că toţi copiii de 14-15-16-17 ani se găsesc mari experţi în politică.

Copii care toată viaţa lor nu au pus mâna niciodată nici măcar să ducă gunoiul fiindcă părinţii i-au crescut pe palme, se plâng cât de grea este viaţa lor sub conducerea lui X sau a lui Y.

Toţi ştiu să zică "Jos cu X", dar părinţii încă le cumpără haine, fiindcă ei nu se descurcă.

Atâta timp cât primesc tot ce vor pe tavă, ce îi deranjează? Sau cred că vor fi mai importanţi dacă îşi pun pe Facebook un status cu "M**e guvernului României?"

Şi ăştia sunt viitorul?


poza

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

100. 000



Ei bine, să sperăm că revin în forță!

Blogul azi sărbătorește. Am ajuns la 100. 000 de vizualizări și mie mi se pare un lucru incredibil, fiindcă asta îmi demonstrează că mai sunt oameni care au suflet. Fiindcă tot ce a fost scris pe acest blog a fost scris din și pentru suflet.
Așa că, datorită acestui eveniment (important pentru mine), la sugestia prietenei mele, Julia, aș vrea ca, cei care citiți acest post, să veniți cu sugestii! O voi lua în considerare pe fiecare în parte. În legătură cu aspectul, cu posturile, ce v-ar plăcea să citiți, ce nu vă place să citiți și, dacă aveți chef, să-mi spuneți vreun post care v-a impresionat.
Sper că am fost pe cât de scurtă și concisă mi-am propus.
La cât mai multe vizite!

P.S. Țin să îi mulțumesc Robertei, fără de care acest blog nu ar fi fost! Te aștept cu un post! :*


poza

joi, 12 ianuarie 2012

Neinspirat.


Bună să vă fie inima!
Mă simt prost că nu m-am ocupat de blog în ultima vreme, însă am stat prost la capitolul inspiratie şi tragere de inimă.
Daaar, mă uit la Family Guy... Îmi place până la punctul în care mă enervez de câtă prostie este în lumea asta şi vreau să îmi cumpăr o mitralieră. Un serial plin de umor, cinic şi care... te ajută să pierzi vremea. Am devenit fan Stewie, ba chiar mi-am cumpărat un tricou. Se pare că este mai accesibil decât Jack, dar... prima iubire nu se uită niciodată oricum.

Mai sunt câteva zile de vacanţă, nu stau foarte bine nici la capitolul variante la matematică, dar mai există speranţă!

Ceea ce mi s-a întâmplat mai ciudat în ultima vreme a fost că... mi-a fost foarte dor... De o grămadă de persoane! Şi în acelaşi timp am simţit nevoia să fiu singură.

Îmi cer scuze pentru postul incoerent, sec şi fără sentiment.

sâmbătă, 31 decembrie 2011

La revedere, 2011!


Adevărul este că nu îmi prea plac sfârșiturile, nici noile începuturi, așa că sunt puțin cam melancolică și nu știu cât de bine va ieși acest post.
Deoarece nu am scris un post ”din suflet” de Crăciun, fiindcă nu a ieșit cum mă așteptam, vreau ca măcar de Anul Nou să iasă ceva frumos de citit.
Tot vroiam să îmi pun în ordine gândurile în privința anului 2011, așa că o să mă axez pe luni, ajutându-mă puțin de jurnal. :)

Ianuarie: mi-am propus să fiu un om mai bun, să citesc mai mult, să vorbesc cu vechii prieteni। Mi-a murit cel mai bun prieten, cățelușul meu.
Februarie O lună plină de distracție, majorate, râsete, dans.
Martie: multă îndoială, multă suferință, poate și puțină nesăbuință. Dar, m-am atașat mai mult ca oricând de trupa de teatru. Repetițiile erau grozave, mi-am găsit prieteni extraordinari în niște persoane pe care le cunșteam de mult, dar nu m-am apropiat suficient de ele.
Aprilie: o lună plină deeee... lacrimi... de bucurie. Am învățat multe. Am învățat să îmi stăpânesc orgoliul, să îmi exprim altfel sentimentele, am învățat că minunile există și că durează doar 3 zile. Am fost în Serbia. Am văzut altă cultură, altă mentalitate, am învățat câteva cuvinte într-o limbă extrem de ciudată și am cunoscut oameni grozavi!
Mai: am suferit, m-am resemnat și într-un final m-am întors la ceea ce cunoșteam cu adevărat. Am citit mult. Extrem de mult.
Iunie: am fost în relații nu prea bune cu orgoliul meu, dar a fost o lună bună, fericită, plină de râsete.
Iulie: m-am întors la țară să îmi adun gândurile, dar parcă am fost mai debusolată ca oricând. Nopți nedormite, zeci de căr
ți citite... acolo nu îmi pot controla nicio dependență.
August Franța, distracție, oameni interesanți, mâncare dezgustătoare, dans, râsete, Jungle Speed, pateu, chiloți, cereale la miezul nopții, discotecă în autocar. A fost extraordinar!
Septembrie A început școala, cu multă speranță.
Octombrie: Arad! Amifran! Cred că e suficient...
Noiembrie: Stres și recompense. Multe teze, multe teste, mult învățat, multă satisfacție. Ziua mea, multe urări, multe cadouri, multă împlinire.
Decembrie Ei bine, cred că aceasta a fost cea mai aglomerată lună. Cadouri, Cluj, nervi, muncă, satisfacție, trupa mică de teatru, cadou pentru profu, Crăciun, microrevelion, certuri, Jungle Speed, zăpadă!

Acesta a fost anul 2011, cu bune și cu rele și sper ca din tot sufletul că atât pentru mine cât și pentru voi, care citiți postul acesta, 2012 să fie un an excepționar, cu mai multe bune decât rele!
La cât mai multe zâmbete!


poza

luni, 26 decembrie 2011

Crăciun fericit!


Sper că acest Crăciun v-a lipit de suflet puțină bunătate.
Sărbători fericite!


Și aș vrea ca anul viitor să primesc asta de la Moșu!





Si asta!





poza1
Poza2
Poza3

duminică, 18 decembrie 2011

Xmas Gift Xchange

”XmasgiftXchange”


Am văzut la Adi pe blog cea mai drăguță idee din ultimul timp. Să facem, noi ăștia din blogosferă, schimb de cadouri. Ideea originală îi aparține unei tipe care are blogul: roscata.ro
Regulile sunt cam așa:

Primul pas: fiecare să își aleagă o persoană, din lista sa de bloguri, cu care să facă schimb de cadouri. Nu contează ce fel de cadou să fie, poate fi o felicitare, un breloc, o pisica, ceva hand-made, o jucărie de pluș, ceva, orice! Să caute prin blogul celui cu care a ales să facă schimb de cadouri ceva care să îi fie pe plac (fiecare a scris pe blog, la un moment dat, ceva ce și-ar dori, și nu mă refer la excursii în Aruba ).

Pasul doi: Să scrie pe blog ce a primit fiecare, cu o pozică și să spună cum i s-a părut acest experiment, urmând să pună un link spre acest articol pentru a da de știre și altora, care vor vrea să participe la acest experiment. Ideal ar fi ca toți să folosiți același titlu, pentru a se știi că este vorba de aceeași campanie.

Acest experiment va dura până în seara de Crăciun. Cine vrea să participe?

Eu am să trimit cadouri lui Adi și Juliei. :)