miercuri, 4 ianuarie 2012
miercuri, 19 octombrie 2011
Psalm.
Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul!
PSALMUL 8
Al lui David.
vineri, 7 octombrie 2011
Moarte.
Tu împușcai suflete doar ca să stai de vorbă cu moartea. O chemai la o bârfă în fiecare dimineață la aceeași oră, însă niciodată nu te mulțumeau răspunsurile ei. Vroiai să știi mai mult. De fapt... vroiai să știi tot.
Te-ai gândit să o prinzi într-o cușcă, să fie numai a ta, să o hrănești cu grăunțe de suflete, să o înveți să cânte, să valsați până vă dor picioarele... să faci dragoste cu ea în fiecare seară. Însă de câte ori ai avut ocazia să o capturezi, te-a cuprins o milă imensă, gândindu-te că doar ea îl poate ucide pe Dumnezeu...
duminică, 24 aprilie 2011
Paşte.
Hristos a Înviat!
Să aveţi parte de un Paşte fericit şi plin de căldură sufletească!
"Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi" (1 Ioan 4:19)
"Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică." (Ioan 3:16)
Degete.
Nu îmi amintesc dacă am dormit sau pur şi simplu mi-am privit degetele prin întuneric. Îmi păreau atât de inerte... şi apoi am simţit o lovitură. Dar nu am putut reacţiona în niciun fel.
Mă gândeam la Dumnezeu, stăteam de vorbă cu el, vroiam să-l rog să ne ajute, dar erau atât de multe gânduri în jurul meu şi apoi mi-am dat seama că iar îmi privesc degetele. Atât de atent le analizam... era ca şi cum ar fi aparţinut altcuiva. Ştiam că îmi făcusem manichiura: forma, culoarea, tot era identic, dar nu erau ale mele.
Apoi mi s-a făcut brusc frică şi am încercat iar să vorbesc cu Dumnezeu... însă vocile erau atât de multe, atât de fioroase... ţipete şi uşi trântite, iar eu eram singură într-o mare de oameni.
Iartă-mă pe mine păcătoasa! Tu m-ai făcut om şi îţi mulţumesc!
Dar... cu degetele mele ce s-a întâmplat?
marți, 19 aprilie 2011
Încă mai credem?
(Gabriel Jose Garcia Marquez)
Viaţa ţi se măsoară în zâmbete, fără ca tu măcar să conştientizezi. Îţi dai seama ce util ar fi, ca atunci când ne naştem, să primim o carte cu instrucţiuni, care să ne spună la ce foloseşte fiecare buton? Cum se focalizează, cum se schimbă unghiul, când trebuie să foloseşti bliţul.
Dar apoi ar fi prea uşor. Aşa că mai bine te zbaţi şi mulţumeşti pentru orice primeşti, fie că e bun, fie că e rău. Generozitatea este un lucru rar. Iar Dumnezeu e acolo, te priveşte şi te iubeşte! Necondiţionat! Şi pe deasupra ţi-o şi arată în fiecare zi. Însă tu, preocupat de atâtea lucruri inutile nu vezi.
Eu îmi imaginez moartea ca o clipă în care îţi trece viaţa prin faţa ochilor şi abia atunci realizezi care ar fi trebuit să fie cursul ei. Dar e bine şi aşa, nu trebuie să îţi pară rău.
Ţi-am zis... mulţumeşte-I pentru orice... El îţi va zâmbi, sunt sigură!