sâmbătă, 26 martie 2011

Ora pământului!


Astăzi, 26.03.2011, este are loc Ora Pământului.
De câţiva ani încoace, această activitate a luat amploare, în anul 2010 ajungându-se la un număr de 1 miliard 300 de oameni participanţi.
În ce constă această zi a Pământului?
Între orele 20:30 şi 21:30, cei care vor să susţină Pământul, "să-l lase să respire", trebuie să stingă luminile şi să deconecteze aparatele de care nu au nevoie, timp de o ora!

Pentru mai multe informaţii, daţi un clik: aici
Eu am de gând să ajut pământul. Este casa mea! Voi stinge lumina!
Voi? :)

Poza

miercuri, 23 martie 2011

A fost cândva... iubire!


Dragă tu,

Îți scriu aceste rânduri ca să te anunț în legătură cu sănătatea dragei tale. Știi... ea crede că tu încă te gândești la ea... și atunci simte că îi ia foc inima. Începe să plângă și dezmembrând dulapuri speră că va găsi o fărâmă din tine. Încearca disperată să își amintească parfumul tău. ”Aftershave? Apă de colonie? Detergent cu aromă de liliac? Nu, nu și nu!” Se învârte prin cameră, cu mâinile înfășurate în jurul corpului și cu pumnii încleștați. La ce-i folosesc portrete de acum doi ani când tu acum ești atât de schimbat? Eu te-am văzut... doar zâmbetul ți-a rămas același, plin de aroganță, de ironie, de fraze. Dar ea? Ea nu te-a mai văzut. Ai trecut prin viața ei asemenea unei furtuni caldă de vară și acum ea se sufocă cerând câteva picături din sufletul tău. Să i se prelingă pe buze, pe gât și să se oprească în dreptul inimii.
Dar nu i te vei mai oferi. Ești al tuturor și al nimănui. Nu mă îndoiesc că ai avut cândva sentimente pentru ea. Dar nu mă îndoiesc nici de orgoliul tău imens, care l-ai pus mai presus de orice. Iar acum, ea mă privește cu ochii goi și o aud șoptind: ”Parfumul... mirosul lui... unde e?”. Te caută obsedant printre amintiri. I se vede inima cum bate repede, cum se arată la intervale scurte de timp prin pielea ei albă.
Eu îmi amintesc mirosul tău... Miroseai a vară, noapte și STR8. Acum pentru mine miroși a uitare...
Dar ea... ea nu mai știe... pentru ea miroși a totul și nimic... a nebunie. Și moare încet. Nu ar avea nevoie decât de o clipă, să o ții iar în brațe și să-i spui: ”Zâmbește! Va fi bine! Mi-ai promis că nu mai plângi!”, la fel ca în acea seară răcoroasă de iulie, cu aer curat de munte, pe scări reci și ciobite, la lumina unei luni somnoroase și ale unor stele entuziaste.
A fost cândva... iubire!

Cu drag,
Eu... sau Ea
(Ne-am pierdut undeva printre rânduri.)

marți, 22 martie 2011

22 martie.

Atenţie! Nu este un post extraordinar de interesant! Nu veţi găsi nimic artistic şi nimic ce poate fi neaparat înteles. E alegerea voastră dacă veţi continua cu lectura! Nu accept reclamaţii ulterioare! ;;)

Hmmm... am promis unei persoane foarte dragi mie că voi scrie postul acesta... Şi... sincer am emoţii. :)
22 martie 2011... astăzi... viaţa a intrat pe un făgaş banal ce nu aduce emoţii, trăiri, pasiune. Am devenit imună. Daaaaar... pe data de 22 martie 2008, situaţia era complet diferită.
Ce pot să spun? 22 martie 2008 a fost ZIUA în care m-am urcat în carusel. Aici a început cea mai frumoasa călătorie de care am avut parte în ultimii 18 ani...
Pe data de 22 martie 2008 am luat-o la dreapta pe drumul bătătorit... şi consider că am avut numai de câştigat. Am iubit, am suferit, am format prietenii, am destrămat prietenii, am visat cu ochii deschişi, am avut parte de primul sărut, am trecut peste, am şters numere de telefon, am trăit cu speranţa, am ascultat muzică, am scris în jurnale... mi-am trăit viaţa. Cum nu se putea mai bine!
Şi mi-e dor... şi e atât de plăcut să stau să mă gândesc şi nu pot să nu mă abţin să nu mă gândesc la toate câte au fost. Mi-e dor... de el, de ei, de ea, de mine.
Am spus-o şi am să o repet la infitit. Mi-aş da 15 ani din viaţă, să se repete perioada 22 martie 2008-27 iulie 2009. Aici a fost totul.
Mi se agaţă printre gânduri un "mulţumesc" fugitiv, dar din toată inima. Însă cui aş putea mulţumi? Tuturor... care au făcut parte în acea perioadă din viaţa mea. Toţi au contribuit într-o mică mare măsură la formarea celor mai frumoase amintiri.

Păcat tu Criss că nu mai am povestea cu uriaşul... Dar o mai caut si eventual dau un edit la post... aşa... de dragul vremurilor bune.

Poveşti de adormit Cristinuţe.

A fost o data ca niciodata...Intr'un taram uitat de lumea buna,o prea frumoasa printesa.Avea un par lung pana in pamant si ochii de un albastru intens.Ea iubea un print frumos si zvelt[de fapt era slabanog de cadeau hainele de pe el],iar acel print o iubea pe ea,insa dragostea lor nu a durat mult,deoarece printul avea un prieten foarte bun,mana sa dreapta,pe Movlu.Acesta vazand frumusetea printesei s'a indragostit nebuneste de ea si murea de gelozie de cate ori ea si printul se intalneau.Asa ca...pentru a'i desparti a facut o prapastie intre cei doi,deoarece era un vrajitor.

Mult timp au cautat printul si printesa o cale de a se reintalni,dar in zadar[puteau sa sara peste prapastie ca nu era asa de lata,dar nah].Printesa avea o prietena foarte buna,pe zana Cristinuta.Aceasta vazand ca prietena ei este foarte trista a trecut in zbor prapastia,l'a luat pe printz de urechi si l'a dus pana la cel mai apropiat pod si cu o voce duioasa[de fapt a urlat,dar nu trebuie sa speriem copii] i'a spus:

"Ia mha prostule p'aci se trece!"

Cand a ajuns la capatul podului [a facut 2 pasi] a dat peste un urias cu un singur ochi.Acesta avea o mare dilema: nu stia cu care picior sa mearga in fatza,cu dreptu sau cu stangu.

Au inceput printu si uriasu sa se bata ca sa vada care sa treaca podu.Si s'au batut ei ce s'au batut [cu pauzele de tigara de cate 10 minute] si si'au dat seama ca sunt la fel de puternici si nu va invinge nici unul asa ca uriasu s'a dat un pas in spate si l'a lasat pe print sa treaca[putea trece oricum pe langa el la cat era de slabanog,dar unde ar mai fi fost suspansu?].

Acolo s'a intalnit cu printesa si erau foarte fericiti ca s'au reintalnit.Insa a aparut Movlu care i'a spus ca o vrea doar pt el.Atunci printesa ia explicat frumos [dupa ce i'a dat cu o piatra in cap] ca ea il iubeste pe print si ca nu va fi niciodata fericita alaturi de el.La auzul acestor cuvinte Movlu a inceput sa tipe si a explodat.

Printul si printesa au trait fericiti pana la adanci batraneti,iar zana Cristinuta i'a explicat la urias ca cel mai bine e sa inceapa ziua cu dreptul si au trecut impreuna podul si au trait si ei fericiti pana la adanci batraneti.

luni, 21 martie 2011

Iar.


Astăzi nu am simţit nevoia să port haina roşie. Aş fi fost prea veselă în această stare generală de repaus.
M-am îmbrăcat cu melancolie şi am ieşit ca să mă amestec prin mulţimea non-coloră. Acesta este un cuvânt? Nu ştiu! Prea multă lumină şi paravanele opace m-au debusolat complet. Rătăcesc pe un coridor unde o femeie ţipă la fiul ei dar acesta n-o aude. De-a lungul anilor s-a adunat disperare în glasul ei şi indiferenţă în fiinţa lui. Între ei a adoptat o poziţie nonşalantă un zid de sticlă. Se lăfăie peste tot şi se pare că n-o observă pe femeia căruntă ce se izbeşte continuu de şoldul său transparent.
În capătul coridorului, un bărbat îşi îndesa cuie în cap. Clipea repede şi respira spasmodic în timp ce sângele aluneca uşor peste tâmplele lui cărunte.
O uşă s-a deschis, iar glasuri revoltate au năvălit pe coridor încercând să ucidă geniul. Autori, matematicieni, fizicieni, soprane, nume puternice mâzgălite de simple cuvinte ale unor ei… doar nişte ei… Nu câte un ,,El” în parte, ci ei...
Opriţi-vă! Iar distrugem geniul...

duminică, 13 martie 2011

Nu!

Nu, nu, nu nu, nu,
nu, nu nu, nu,
nu, nu nu, nu,
nu, nu nu, nu,
nu, nu nu, nu,
nu, nu nu, nu,
nu, nu nu, nu,
nu, nu nu, nu,
nu, nu nu, nu,
nu, nu nu, nu,
nu, nu nu, nu,
nu, nu nu, nu,
nu, nu nu, nu,
nu, nu nu, nu,
nu, nu nu, nu,
nu, nu nu, nu,
nu, nu nu, nu,
nu, nu nu, nu,
nu, nu nu, nu,
nu, nu nu, nu,
nu, nu nu, nu,
nu, nu nu, nu,
nu, nu nu, nu,
nu, nu nu, nu,
nu, nu nu, nu,
nu, nu nu, nu,
nu, nu nu, nu,
nu, nu nu, nu,
NU!

Problemele nu trec dacă te uiţi în oglindă şi spui "sunt bine"...

sâmbătă, 12 martie 2011

Primăveri.


Primăvara ne înverzeşte... sufletele!
(Costel Zagan)



Şi miroase atât de bine a soare! Iar lumina te inundă şi nu poţi să mai ţii pasul cu zâmbetele ce vor să îţi izbucnească. Albul dispare uşor şi chiar dacă la început se vede totul maro, va fi în curând verde... iar primăvara... într-adevăr ne înverzeşte sufletele!

Ţine-te bine de primăvară!



Simt iar că trăiesc.


marți, 8 martie 2011

Primăvărim


Fetelor, haideţi să primăvărim!


Vă doresc ca în aceasta primăvară să fiţi mai bune, mai îngăduitoare (cu voi şi cu cei din jurul vostru), mai harnice şi mai frumoase ca oricând! Să vă petreceţi luna martie numai într-un zâmbet şi la fel să faceţi şi cu lunile ce vor urma!


Şiiiii... ce aţi primit voi de 8 martie?

Eu mă pot mândri cu câteva buchete de flori şi ceva ciocolată primite de la persoane foarte dragi mie. Mulţumesc!! :*

Deci, deci... ce-aţi primit?

luni, 7 martie 2011

Fotoliul romantic.


În timp ce ea mâzgălea fraze fără de înţeles în legătură cu anonimatul stelelor, cei doi se certau pentru fotoliul verde. Acesta, fotoliul, dorea să fugă în lume, pentru a vedea Turnul Eiffel, el fiind un romantic incurabil. Spera că îşi va găsi o canapea drăguţă, cu perniţe de catifea, cu care să facă scăunele mici, cu ochii mari şi plânşi, a căror glasuri să răsune în sufletul său de burete.

Îşi aranjă ochelarii şi râse înspre cei doi zicând:

"Proştilor!"

Şi luând harta Parisului din buzunarul mesei, deschise uşa şi ieşi tiptil. În urma sa au rămas cei doi, certându-se care să stea pe fotoliul verde.


vineri, 4 martie 2011

Miopie cronică.

Cred că vroiam să-mi şterg inimile tatuate. Să mă zbat nopţi întregi, smulgându-le una câte una, ca apoi, primul pas pe care-l fac să fie pur.
Ochelarii nu te ajută să vezi lumea mai bine. Ei doar maschează adevărata ei faţă... iar aceasta e neclară, plină de îndoială. Doar miopii văd viaţa şi totuşi preferă să poarte lentile de contact lipite pe suflet, fiindcă nu au curaj să schimbe ceva.

Şi crezi că raze de soare găseşti la fiecare colţ de stradă, îngropate printre pungi de ciocolată şi coji de banane?
Colecţionarul le-a adunat şi le ţine ascunse în podul casei, hrănindu-le o dată pe săptămână cu cărţi de prost-gust. Acum a pus ochii pe tatuajele mele... simte că printre ele sunt urme de Soare.

M-am închis în casă şi mi-e teamă să port o discuţie sinceră cu biblioteca mea. Prea multă lumină i-ar putea atrage atenţia. Trebuie să găsesc ajutor.
Hei, tu, miopule! Dă-ţi jos ochelarii pentru o secundă, ca să-mi vezi tatuajele! Da... aceasta e viaţa! Ţi-am spus şi mai devreme... acum ma poţi ajuta! Nu! Nu-i pune înapoi!


Linişte... decepţie...


Am mai pierdut unul!


miercuri, 2 martie 2011

Galben de portocală.


Iubiri sparte îşi cântă melancolia printre ore grăbite şi feţe crispate. Câte vieţi vor aluneca pe coji amare de portocală până vei uita că mă iubeşti?

Sufletul ţi-e galben, iar acidul l-a găurit. Iubirea curge, iar tu eşti prins într-o cameră, a cărei singură ieşire e înspre infern.

Câte suveniruri voi cumpăra din lumile galaxiei minţii mele până îmi voi aminti că nu te mai iubesc?

Nebunii aleargă spre marginea prăpastiei, împreunându-şi mâinile pentru un tango volatil în timp ce moartea şi-a luat liber pentru a nu fi nevoită să angajeze mercenari care să-ţi ucidă iubirea.

Îndrăgosteşte-mă de tine! Apoi fă-mă să sufăr! Ca să uităm că ne-am iubit. Doar aşa primăvara mă va lăsa să-mi aştern sufletul pe foaie...