Proteste?!

Nu fac politică. Nu pe acest blog.

Ceea ce mă deranjează este faptul că toţi copiii de 14-15-16-17 ani se găsesc mari experţi în politică.

Copii care toată viaţa lor nu au pus mâna niciodată nici măcar să ducă gunoiul fiindcă părinţii i-au crescut pe palme, se plâng cât de grea este viaţa lor sub conducerea lui X sau a lui Y.

Toţi ştiu să zică "Jos cu X", dar părinţii încă le cumpără haine, fiindcă ei nu se descurcă.

Atâta timp cât primesc tot ce vor pe tavă, ce îi deranjează? Sau cred că vor fi mai importanţi dacă îşi pun pe Facebook un status cu "M**e guvernului României?"

Şi ăştia sunt viitorul?

poza

Copilărie.

Am văzut azi la magazin Ponei de jucărie, cu 4,60 RON. M-am mirat... Poneii aceștia erau lumina copilăriei mele, alături de păpușile Barbie și Sailor Moon. Și vroiam și eu ca orice copil, dar erau prea scumpi. Am primit într-un final doi de la ceva prietenă de-a mamei care mi i-a adus din străinatate. Și acum... să îi văd la magazinul din colț cu mai puțin de 5 lei... mi-a lăsat așa un sentiment ciudat...
Adevărul este că (și NU mi-e rușine să spun!) eu mi-am dat păpușile vecinei mele de 8 ani când am trecut în clasa a7a și chiar atunci mi s-a strâns puțin sufletul că le-am abandonat...
Și când eram mică așteptam un an întreg să primesc un ou Kinder, fiindcă erau scumpe...
Și copii din ziua de azi? La 12-13 ani mai bine dau 13 lei pe un pachet de țigări în loc să dea 3 lei pe un ou Kinder. Mai bine se uită la filme porno sau fac sex în loc să se joace...
Mă bucur că fac parte din ultima generație care a jucat ascunsa, șotron, elastic, am sărit coarda, am căzut și am avut vânătai, m-am cățărat în copaci etc.
Și de multe ori și acum îmi face plăcere să fac toate aceste lucruri!