Valuri.

A trecut ceva timp de când nu am mai scris, fiindcă, sincer... nu am simțit nevoia. De ce? Nu știu. Viața are un mod ciudat de a ne arunca dintr-un vârtej în altul și de prea puține ori avem ape liniștite, unduite ușor de câte o briză, iar eu deja de prea mult timp nu am mai avut parte de ape netulburate. Am auzit prea mult în ultima vreme ”Ai azi-mâine douăzeci de ani, coboară cu picioarele pe pământ, găsește un drum și păstrează cursul... lasă atâta dragoste și atâtea metafore.” Dar, sincer, nu sunt pregătită... sunt încă în etapa aceea în care mă arunc dintr-o furtună în alta.
Și la ce mi-ar folosi ape liniștite când sufletul tânjește după nestatornicie? Oricum, sunt sigură că am întâlnit oamenii potriviți, care știu cum să mă tragă la mal când li se pare că am înotat prea departe.

poza