Prietenia și telefoanele.

Eu nu consider că pentru a fi cu adevărat prieteni, trebuie să suni, sa te interesezi de sănătatea celuilalt zilnic. Prietenia nu se măsoară în câte minute vorbești pe zi la telefon, sau cât de des te vezi, ci înseamnă să fii acolo pentru celălalt și printre zâmbete, dar și printre lacrimi, să ai o grămadă de amintiri extraordinare, și să fii dispus să dăruiești o îmbrățișare. Două dintre cele mai bune prietene ale mele, se afle la sute de km de mine, una la București, una la Dej și nu vorbim zilnic, dar știu că sunt acolo, la orice oră, au fost de n ori, chiar dacă doar cu sufletul și hei... în scurtul timp pe care îl petrecem împreună, ne asigurăm că avem parte de momente extraordinare!
Și... am scris postul acesta pentru cineva care mi-a reproșat că nu știu să telefonez zilnic. Și nu ți-am mai răspuns la mesaje fiindcă pur și simplu m-am saturat de toate certurile, pentru aceasta ”prietenie” sau cum vrei tu să o iubești. Nu, prietenii nu se supără din orice, și nu își trimit tot la două zile mesaje cu ”du-te dracului, lasă-mă în pace, șterge-mi numărul”. Ei se țin de mână, ca să-și transmită energie pozitivă! Credeam că asta contează, că despre asta e vorba!

poza