Să mergem cu autobuzul

M-am mutat la Cluj, în cămin. Și... toate bune și frumoase, facultatea aproape, deci merg pe jos. Daaar, mai am de mers în diverse locuri unde nu pot ajunge decât cu autobuzul/troleul (mă cam depășesc denumirile astea)... în fine, pe scurt, cu RATUC-ul. Numărul 25 e ”preferatul” meu cum s-ar spune. Așa că voi scrie aici câteva reguli ce trebuie respectate dacă vrei să călătorești cu 25-ul.
1. Înainte să mergi în stație te încarci cu multă răbdare, fiindcă, ăsta a nost vine ori în 5 minute, ori în 45.
2. Dacă ești fan al parfumurilor, aici vei găsi cele mai diverse arome, de la Channel Coco până la transpirație cu ceapă sau brânză veche.
3. Trebuie să fii înțelegător cu bătrânii care, deși sunt locuri libere, vor aștepta lângă tine și vor privi insistent până le cedezi locul. Desigur, dacă ești orgolios și posesiv și nu vrei să îți dai locul, vor începe să te facă ”prost-crescut” (în cel mai fericit caz) sau eventual vor zice ceva de organele genitale ale maicătii.
4. Dacă ai ghinionul să fie aglomerat autobuzul și tu să fii chiar lângă ușă, va trebui să te dai jos la fiecare stație pentru a putea coborî și ceilalți, iar ei îți vor mulțumi (”Dă-te-n gâtu mătii mai încolo să pot și eu să cobor”)
5. No, asta îi partea mea preferatăăă. Dacă ești fan Free Hugs, aici te vei simți în largul tău cu siguranță, nicăieri nu găsești așa multă iubire ca și în autobuz.
6. Să nu uit să menționez că de multe ori te vei simți ca în telenovele (”Da ți-am zis să-mi dai 7 lei, că mi-am luat țigări și nu mai am. Da ți-am zis că întârziu! Da mă doare-n fund de iubirea ta, dacă nici 7 lei nu poți să-mi dai. Ce-ai zis? Nu mă aștepți în stație? Lasă că mă duc și mă f*t pentru 7 lei și tot ție o să îți pară rău”)

Așa ca o concluzie, recomand 25-ul cu toată căldura. Have fun!