Vreme bună.

Chiar dacă, după cum spunea colega mea de cameră, ”am ajuns să avem două anotimpuri, unul cald și unul rece”, trecerea la căldura asta - poate un pic excesivă pentru aprilie- a indus o stare de bucurie generală.
Fuste, rochii și ochelari de soare completează într-o manieră plăcută agitația orașului.
Terasele sunt pline, iar Piezișa este efectiv o explozie de tinerețe, râsete, beri și fum de țigară. Și într-un fel, acest ”zumzet”, mă duce cu gândul la serile petrecute în Costinești, încercând să ne facem loc printr-o mare de oameni, pentru a petrece puțin timp pe faleză, mirosul de alge să îți înțepe nările și fire de nisip să îți alunece printre degete.
E cald, e vreme bună! Ușor, dar sigur, se instalează febra distracției și a nopților nedormite. Dar, până atunci, ne pregătim pentru sesiune! :)

sursă poză

KnockOut Party lovește cu muzică electro direct din ghetto

Cluj-Napoca, 18 Aprilie 2013

Comunicat de presã

KnockOut Party lovește cu muzică electro direct din ghetto

KnockOut Party aduce pe scena evenimentelor clujene o explozie de adrenalină ce va invada mintea și corpul participanților. Mii de Watts putere vor zgudui întregul stadion Cluj Arena în data de 18 Aprilie 2013 când la pupitru se vor afișa nume de talie internaționalã din zona muzicii electro.
KnockOut Party este un concept clujean gândit și organizat de studenți care îmbinã o serie de stiluri muzicale gustate de un mare număr de tineri. Conceptul îmbină ritmuri de Ghetto Funk, Drum’n’Bass, Dubstep și Dirty Electro.
Discurile de mixaj vor fi învârtite de patru artiști consacrați printre care îi regăsim pe: Funky Drop (cel care a câștigat competiția internaționalã ”Bobmstrikes DJ Comp” în Noiembrie 2012), Meeloox (unul dintre cei mai prezenți artiști la suita de festivaluri House din țarã și strãinătate), Adrian Pelin (una dintre cele mai reprezentative imagini când vine vorba de petreceri studențești clujene și muzică House&Electro) și TripEngineer împreunã cu MC Aurikă (câștigătorii din vara anului 2012 a concursului de DJ de la Delta Music Fest).
Un impact care va duce publicul la un nou nivel îl vor avea cele trei scene cu pupitru propriu ce vor fi evidențiate în culori diferite.
„Vom instala o oglindã uriașã care la rândul ei este alcătuitã din bucăți mai mici de oglinzi îmbinate în diferite unghiuri pentru a crea un joc de lumini unicat până în acest moment. O să încercăm sã vorbim cu extratereștrii, la propriu!” a declarat Tudor Ogner, unul dintre organizatorii KnockOut Party.
KnockOut Party își deschide porțile în data de 18 Aprilie pentru a umple întreaga parcare subterană de la Cluj Arena. Biletele se pot cumpăra de la sediul OmniPass (căsuța galbenă din Campusul Hașdeu) de Luni până Vineri în intervalul orar 11-16 și de la sediul OSUT (Campus Observator, str. Ceahlău nr. 72) în același interval orar. Informații și rezervări de bilete se pot face la numărul de telefon 0756.319.423.
Informații suplimentare, update-uri periodice, concursuri cu premii constând în invitații și tricouri se pot regăsi pe pagina noastrã de Facebook: facebook.com/KOParty.ro
Date de contact
Grațian Lascu
Online Coordonator KnockOut Party
Tel: 0755 17 17 86
gratian.lascu@gmail.com

Când zidurile prind glas.

            Cluj-Napoca este un oraș extraordinar, plin de studenți și de oameni care mai de care mai talentați și plini de creativitate. Îmbinare dintre nou și vechi, dintre clădirile maiestoase cu geamuri imense de termopan până la scările în ruine ale Cetățuii, Clujul este un loc plin de posibilități. Astfel, plimbându-ne prin centrului orașului, de pe Bulevardul 21 decembrie până pe strada Memorandumului și Piezișa, se poate observa cum cei mai mulți tineri încearcă să rămână într-o mică măsură în istoria orașului, scriindu-și numele, dorințele, credințele pe pereții clădirilor.

            Printre aceste inscripții, în prim-plan sunt cele care fac referire la ”U Cluj”, echipa de suflet a clujenilor, dar în aceeași măsură, poți vedea mâzgălit pe ici-colo ”CFR 1907”. Este o concurență continuă, fiecare susținător al acestor echipe dorind să își arate dragostea.

            Continuând plimbarea, nu trebuie să faci mulți pași pentru a vedea iar și iar diverse porecle mâzgălite cu roșu, verde, negru: ”Krims”, ”RSKO”, ”Skar” sunt cele cu cea mai mare frecvență, dar există de asemenea o multitudine de semnături indescifrabile.

            După cum spuneam, Clujul este un oraș studențesc și plin de artiști, iar aceștia au grijă ca nu cumva trecătorii să uite acest lucru. Pe strada Piezișa, printre atâtea localuri și cu un aer plin de tinerețe, pe un zid tronează următorul slogan ”Students – Cluj-Napoca suntem noi”.

            ”13rituals” este o trupă care și-a lăsat sigla pe mai multe ziduri, pentru a-i face pe trecători curioși să caute semnificația acestui nume aruncat, în aparență, întâmplător pe pereții Gambrinusului.

            Unii tineri își mâzgălesc dragostea, ”și nu te pot uita Carla Martinez Sofia” fiind scris undeva într-un mic gang aproape de magazinul Sora.

            În scurta mea plimbare prin centrul orașului, am găsit câteva inscripții care m-au impresionat în mod plăcut. Cu un negru șters, într-o stație de autobuz, apare impunător portretul lui Lenin, sub este citat Stalin cu ”Învățați! Învățați! Învățați!”, însă este semnat Karl Marx.

Undeva pe cealaltă parte a străzii,  se arată sfioase o pereche de buze, care ne sugerează, ”keep smile” care, în ciuda greșelii de exprimare, îți dă energie pozitivă și nu te poți abține să nu zâmbești. Sloganul meu preferat, pe care îl văd zilnic și care mă face să mă gândesc că există speranță pentru o lume mai bună, este: ”Mai bine te rătăcești în pădure decât fără pădure”.

            Acestea însă sunt doar câteva exemple dintre însemnările pe care le vedem pe majoritatea zidurilor. Ele probabil sunt cu sutele, dar pentru a le descoperi, o plimbare liniștită este tot ce ai nevoie. Nu știi niciodată ce ai putea descoperi.

sursă foto 

Leapșă.

1. Numeşte şi mulţumeşte persoanei blogului care ţi-a dat premiul.
Ii multumesc mult bloggeritei Teodora Elena pentru leapșă și pentru că îmi urmărește blogul. O puteți găsi și pe pagina de facebook aici

 
2. Scrie 11 lucruri despre tine, că dacă tot ne-am împrietenit prin intermediul blogului, trebuie să ne ştim mai bine, nu?

 1. Am făcut parte 4 ani dintr-o trupă de teatru francofon
2. Am ochi albaștri-verzui
3. Ador cartofii prajiți
4. Sunt manichiuristă
5.Am publicat o carte
6. Am un frate mai mic
7. Nu am un anotimp preferat. Iubesc iarna pentru zăpadă, primăvara pentru flori, vara pentru căldură și distracție și toamna pentru încărcătura de sentimente cu care vine
8. sunt studentă la Jurnalism
9. Iubesc zâmbetele
10. Am avut norocul să cunosc prieteni adevărați
11. sunt dependentă de telefon


3. Răspunde la întrebările adresate de cel care te-a nominalizat şi formulează un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi nominalizezi :

Întrebări...

1. Ce alegi între blog şi a călători?
Să călătoresc. Mereu mi-a plăcut să călătoresc (cu trenul mai ales) să văd locuri, să cunosc oameni diferiți.

2. Cine/ce te salvează de o zi oribilă?
O melodie frumoasă, un citat drăguț, o vorbă bună, un zâmbet sincer.

3. Ce îţi place să citeşti?
Orice, dar în special cărți de dragoste și cărți cu tematică rurală.

4. Haine sau pantofi - alege una şi spune-mi de ce
Cred că haine... nu știu, nu-s prea materialistă de felul meu. Dar îmi place să caut haine la SH și mă bucur când găsesc ceva foarte drăguț la un preț avantajos.

5. Unde ai vrea să te muţi?
La țară, să stau linișitită, să pot compune, dar desigur, să-mi duc familia si prietenii cu mine!

6. Ai întâlnit dragostea adevărtată?
Da! Păcat că n-am realizat la momentul potrivit.

7. Care este cel mai ciudat loc unde te-ai ascunde cu prietenul tău?
Într-un șanț?

8. Care este numărul maxim de prieteni care pot dormi la tine peste noapte?
Fără număr :))

9. Cea mai bizară călătorie a fost...
Voi spune că cea din Italia, fiindcă în februarie puteam face plajă, mergeam pe stradă și nu puteam vorbi în română fiindcă ne oprea poliția. :)
10. Asculţi muzică de obicei?
Mai rar...
11. Descrie-ţi viaţa în 5 cuvinte.
Prietenie. Zâmbete. Distracție. Emoții. Muncă. Satisfacție

Întrebările mele pentru alții :))

1. Ce ai duce cu tine pe o insulă pustie?
2. Dacă ai câștiga mâine 74625316 $, ce ai face cu ei?
3. Încrederea se câștigă sau se pierde?
4. O amintire e ceva ce ai, sau ceva ce ai pierdut? De ce?
5. Cum crezi că văd miopii lumea?
6. În ce ai vrea să te transformi dacă te-ai reîncarna?
7. Crezi ca te-ai descurca dacă nu ai putea să auzi?
8. Care este cartea ta preferată?
9. Ce preferi între măsline și porumb?
10. Color sau alb negru? De ce?
11. Consideri ca fotografia e o artă?

Leapsa merge la următorii: CLM, Bianca

22 martie pe sfârșite.

Ieri a fost 22 martie. 5 ani de la acel 22 martie care m-a făcut să realizez cât zbucium poate să existe în două suflete de copile.
Dar, pentru prima dată, 22 martie nu a acționat puternic asupra mea. Nu am avut regrete sau strângeri de inimă, nici măcar melancolie. Singurul lucru pe care l-am conștientizat a fost că timpul trece extrem de repede. Și... nici măcar o dată nu m-am gândit că aș vrea iar să fie 22 martie 2008.
De ce? Cred că... pentru simplul fapt că viața, cu numeroasele ei întorsături, mi-a tăiat toate cele 3 legături pe care le aveam cu acea dată. Dar ca să fie sigură că nu uit, m-am întâlnit întâmplător ieri pe stradă cu una dintre aceste legături, pe care nu am mai văzut-o de vreun an de zile.
Poate la anu nu îmi voi mai amintit deloc...

Concurența ar trebui să fie constructivă.

Sunt perfect de acord că trebuie să existe concurență, altfel nu am reuși să ne depășim limitele, dar, de la concurență la invidie și răutate e doar un pas mic. Să dau un exemplu. Eu, ca și o scriitoare wannabe, mă bucur când văd oameni din generația mea, care scriu, fiindcă mă motivează și le citesc cu drag creațiile. Nu spun că toți scriu extraordinar, dar pentru ce îmi place și pentru ce nu îmi place pot aduce argumente.
Sunt însă unii oameni care critică inutil și ”pur și simplu nu le place” fără să fie capabili să spună de ce. Nu mă refer aici strict la scriitori.
Și din câte am observat, printre fotografi există mai multă invidie și răutate. Părerea mea :-? Preferă să spună ”pozele mele sunt mai faine”, eventual să arunce cu noroi în altul, în loc să încerce să muncească mai mult, să treacă la nivelul următor.
Concurența ar trebui să fie constructivă!

Primăvăreală plăcută!

Iubesc iarna, cu fulgii de nea, calmul aparent și serile petrecute lângă o cană de ceai cald, dar mă bucur că primăvara își înflorește ghioceii fiindcă am impresia că de la atât de mult frig, ne-au înghețat sufletele.
De când temperatura și-a aruncat minusurile, în aer plutește speranța și parcă vremea e numai bună să te îndrăgostești, să te plimbi și să râzi. E timpul să ridicăm privirea din pământ, fiindcă nu mai bate acel vânt rece cu care ne-am obișnuit până acum. E timpul să ne deschidem ochii, mintea și inima și să facem primii pași spre o lume mai bună. Eu nu mi-am pierdut speranța și sper că nici voi, cei care citiți aceste rânduri.


Cum ar zice Costel Zăgan, ”primăvara ne înverzește... sufletele!”
Primăvăreală plăcută!

poza

Fragilitate.

Incidente ca cel din această seară mă obligă să conștientizez cât de fragili suntem noi oamenii și cât de ușor sufletul poate părăsi trupul.
Nu suntem în siguranță nicăieri, acesta este adevărul. În această seară un tânăr de 18 ani a murit. Nu îl știam decât din vedere, dar am simțit nevoia să vărs câteva lacrimi pentru acest băiat care a plecat pur și simplu prea repede dintre noi.
Mi se rupe sufletul gândindu-mă la părinții lui care au fost treziți în miez de noapte de acel telefon groaznic.
Unde e dreptatea? Cine s-ar fi așteptat ca această seară, deși a început frumos, să fie atât de fatidică?
Nu există cuvinte care să descrie o astfel de nenorocire.
Și în astfel de clipe nu pot decât să îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu a fost unul dintre prietenii mei. Că ei sunt acum acasă, dormind în paturile lor. Dar el a fost fiul, iubitul, prietenul cuiva, iar acum nu mai este...
Cum mi-a zis cineva azi ”vreau să îți spun că te iubesc, fiindcă nu se știe niciodată dacă voi mai avea ocazia mâine.”
Dumnezeu să te odihnească în pace, Sergiu și sincere condoleanțe celor apropiați...

Mai lasă-mă.

Mai lasă-mă un minut.
Mai lasă-mă o secundă.
Mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.

 Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp.*

Lasă-mă o viață să te iubesc. De fapt, o voi face și fără acordul tău.
Atât doresc să te rog, timp de o secundă, să mă iubești și tu, fără orgolii și fără minciuni. Timp de o secundă lasă-ți sufletul să mi se arate pentru ultima oară.
Nu am ce să-ți promit în schimb. Nu am nimic din ce ți-ai putea dori. Doar un zâmbet, sau zece, sau poate niciunul...



*Viața mea se iluminează -Nichita Stănescu

Vară.

Vreau să vină! Să se întoarcă nopțile pierdute pe o pătură în jurul focului, râsete, săruturi date pe furiș, speranța, căldura, timpul...

Să ne exprimăm iubirea.

Învățând la ICRP (Introducere în comunicarea și relațiile cu publicul) am citit, că un cercetător pe nume B. Rime, a încercat să descopere cât este de importantă comunicarea non-verbală în legăturile interumane, în special în cazul îndrăgostiților.

”Experiențele ca procedură au fost relativ simple. El a lucrat cu perechi de îndrăgostiți care trebuiau să-și manifeste iubirea prima oară prin canal verbal și non-verbal, iar apoi, punându-se un ecran opac între cei doi, aceștia trebuiau să facă același lucru.”

Este atât de greu să îți exprim iubirea, iar 500000 de cuvinte nu ajută, dacă acestea nu sunt însoțite de un zâmbet, o îmbrățișare, acea sclipire a ochilor, un sărut, o mângâiere. Nu sunt decât cuvinte goale.

”Rime consideră și el, după mii de observații, că prin comunicarea non-verbală se transmite aproximativ 65-70% din conținutul unui astfel de mesaj.”

Eu mă gândesc ce dificil e să îți arați iubirea când stă un ecran opac între tine și persoana pe care o iubești...

Și apoi mă gândesc că.. de cele mai multe ori orgoliul reprezintă acel ecran.

poza
sursă: ”Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice” - Flaviu Călin Rus

!

Iubi-Te-voi Doamne, virtutea mea.

Domnul este întărirea mea și scăparea mea și izbăvitorul meu!

Interviu cu Radu Țuculescu

1.      Încep prin a vă mulțumi că v-ați făcut timp să-mi răspundeți la câteva întrebări. Știu că sunteți prozator, dramaturg, traducător, ziarist și regizor de teatru. Bănuiesc însă că ați început cu scrisul și aș dori să vă întreb cum ați descoperit acest talent?

Am scris primul meu roman în clasa a4-a, ”Aventurile vasului Elba”, cu pirați, aventuri, lupte. Mai am și acum caietul cu foi albe pe care mă chinuisem să trasez cu creionul linii. Țineam de asemenea și un jurnal, în care foloseam un limbaj inventat de mine, despre vecina mea, de care eram îndrăgostit și nu vroiam să știe nimeni.

2.      Ce influență a avut asupra dumneavoastră orașul în care ați crescut?

Am crescut în Reghin și cum am spus și în romanul biografic ”Stalin cu sapa-nainte”, este un ”oraș multietnic”. Se vorbește română, germană, maghiară și astfel am avut contact cu mai multe culturi, iar sașii, mai ales, au avut o influență mare asupra mea. Furam pepeni de la ei! Creșteau niște pepeni mari, verzi, dar cu miezul galben. Aveau vii și mergeam cu ei la cules de struguri. Trăiam împreună și nu ne-a învățat nimeni să ne batem unii cu alții, din cauza diferențelor.

3.      Părinții v-au susținut?

Tata era medic, iar mama țărancă, însă amândoi citeau foarte mult. Tatăl meu avea o bibliotecă imensă în care găseai orice de la cărți de specialitate (medicină) până la literatură rusă, franceză, engleză. Deși tata a fost distrus că nimeni nu a călcat pe urmele lui, noi, copiii întreptându-ne spre artă, ne-a sprijinit alegerile.

4.      Dar pasiunea pentru teatru cum ați descoperit-o?

Habar nu am, fiindcă n-am avut nicio influență de această natură. Țin minte doar că în fiecare miercuri chiuleam de la școală ca să ascult la radio teatru la microfon.

5.      Care a fost primul dumneavoastră volum și cum ați făcut față primelor critici?

Am debutat destul de târziu, în 1978 cu volumul ”Portocale și cascadori” (proză scurtă, Editura Dacia). M-am enervat, dar m-am și distrat. Mi-am dat seama că mulți critici citesc doar la suprafață. Unii critici însă, pe care am avut ocazia să îi cunosc, m-au încurajat spunându-mi că scriu mai bine ca mulți care au studiat filologia, eu terminând Conservatorul.

6.      Colaborați în prezent cu revista Tribuna?

Colaborez cu Tribuna de mai bine de 20 de ani, unde am rubrică permanentă, însă colaborez cu foarte multe reviste din țară.

7.      Se tot discută despre închiderea postului de televiziune. Ce se întâmplă de fapt?

De 3 luni se știe că trebuie să se facă reduceri de personal, fiindcă lipsesc o grămadă de bani. Problema e că totul e centralizat la București. În 1990 am vrut o despărțire din punct de vedere administrativ, însă nu s-a ajuns la un numitor comun.

8.      Și ce anume urmează să se întample?

Ne-au examinat pe toți. Niște examene de-a dreptul hilare. În prezent așteptăm rezultatele și vom încerca să luăm măsuri. Acum totul e în aer. După 22 de ani mi se pare ciudat că... nu s-au gospodărit bine banii.

9.      Sunteți considerat de mulți critici ca fiind un scriitor european. Cum ați ajuns la această realizare?

Am început cu un roman de povestiri în Ungaria, apoi am publicat în Austria un roman care, în 2008, a fost considerat printre primele 7 cele mai bune romane traduse. Anul trecut, un alt roman, ”Povestirile mamei bătrâne” a apărut la o editură din Paris și a fost difuzat în cele mai mari librării din Franța, Belgia și Elveția. Romanul ”Stalin cu sapa-nainte” este în curs de apariție la Roma și va fi lansat în 24 mai la Calabria. De asemenea, ”Povestirile mamei bătrâne” va apărea anul acesta în Cehia.

10.  Am fost recent la piesa ”Bravul nostru Micșa”, care mi-a plăcut enorm. Știu că piesele scrise de dumneavoastră se joacă și în străinătate.

Da, în 2008 au început să se joace piesele mele la Praga și au fost traduse în maghiară, cehă, poloneză și franceză.

Vă mulțumesc mult pentru timpul acordat!

Dor de tine... și de noi.

Mă trezesc în fiecare dimineață cu un dor imens în suflet și nu mi-aș dori nimic mai mult decât să fii acolo, lângă mine, să mă săruți și să-mi spui ”bună dimineața”, dar nu ești, așa că mă ridic din pat și încep o nouă zi fără tine. Încerc să-mi umplu golurile din suflet cu totul felul de prietenii, discuții și zâmbete care nu sunt deloc sincere.
Pe parcursul zilei îmi este atât de dor de tine, încât ajung să te urăsc că ești atât de rece și că nu mai faci parte din viața mea, iar apoi, spre seară mă resemnez căci, în fond și la urma urmei... a fost greșeala mea.
Vine noaptea, mă trezesc iar singură în pat, dar deja nu te mai urăsc, ci mi-e frig, dar nu e frigul acela pe care îl alungi punând încă o pătură pe tine, ci acela care doar îmbrățișarea ta îl poate face să dispară. Așa că îmi strâng ursul de pluș în brațe tare-tare, sperând că maine-noapte vei fi tu în locul lui, adorm și te visez, doar pentru a mă trezi iar cu acest dor de tine... și de noi.

poza

La mulți ani, Mădăăăă!!

La mulți ani draga mea fashion!!! Ai ajuns la o vârstă onorabilă și mă bucur că din acești 16 ani, de... 16 te cunosc! :)) Și acum îmi amintesc de mică, blonduță și durdulie erai! Awww :o3
Te-ai maturizat foarte mult în ultima perioadă și ești o companie foarte plăcută. Îmi place că nu mă lași (de cele mai multe ori) să aiurez și mă menții cu picioarele pe pământ.
Ești una dintre cele mai frumoase, deștepte, amuzante, drăguțe, incredibile persoane pe care le cunosc!
Avem o poza în care stăm noi 3 pe o pătură și înfulecăm tort și aș fi vrut să o pun aici, dar din păcate sunt la Cluj.
Mulțumesc mult pentru toate râsetele, miștourile, filmele, strugurii, jocurile și feliile de pizza!

Te iubesc mult mult mult și mi-e dor de tine! Tot timpul... :o3
poza