Când zidurile prind glas.

            Cluj-Napoca este un oraș extraordinar, plin de studenți și de oameni care mai de care mai talentați și plini de creativitate. Îmbinare dintre nou și vechi, dintre clădirile maiestoase cu geamuri imense de termopan până la scările în ruine ale Cetățuii, Clujul este un loc plin de posibilități. Astfel, plimbându-ne prin centrului orașului, de pe Bulevardul 21 decembrie până pe strada Memorandumului și Piezișa, se poate observa cum cei mai mulți tineri încearcă să rămână într-o mică măsură în istoria orașului, scriindu-și numele, dorințele, credințele pe pereții clădirilor.

            Printre aceste inscripții, în prim-plan sunt cele care fac referire la ”U Cluj”, echipa de suflet a clujenilor, dar în aceeași măsură, poți vedea mâzgălit pe ici-colo ”CFR 1907”. Este o concurență continuă, fiecare susținător al acestor echipe dorind să își arate dragostea.

            Continuând plimbarea, nu trebuie să faci mulți pași pentru a vedea iar și iar diverse porecle mâzgălite cu roșu, verde, negru: ”Krims”, ”RSKO”, ”Skar” sunt cele cu cea mai mare frecvență, dar există de asemenea o multitudine de semnături indescifrabile.

            După cum spuneam, Clujul este un oraș studențesc și plin de artiști, iar aceștia au grijă ca nu cumva trecătorii să uite acest lucru. Pe strada Piezișa, printre atâtea localuri și cu un aer plin de tinerețe, pe un zid tronează următorul slogan ”Students – Cluj-Napoca suntem noi”.

            ”13rituals” este o trupă care și-a lăsat sigla pe mai multe ziduri, pentru a-i face pe trecători curioși să caute semnificația acestui nume aruncat, în aparență, întâmplător pe pereții Gambrinusului.

            Unii tineri își mâzgălesc dragostea, ”și nu te pot uita Carla Martinez Sofia” fiind scris undeva într-un mic gang aproape de magazinul Sora.

            În scurta mea plimbare prin centrul orașului, am găsit câteva inscripții care m-au impresionat în mod plăcut. Cu un negru șters, într-o stație de autobuz, apare impunător portretul lui Lenin, sub este citat Stalin cu ”Învățați! Învățați! Învățați!”, însă este semnat Karl Marx.

Undeva pe cealaltă parte a străzii,  se arată sfioase o pereche de buze, care ne sugerează, ”keep smile” care, în ciuda greșelii de exprimare, îți dă energie pozitivă și nu te poți abține să nu zâmbești. Sloganul meu preferat, pe care îl văd zilnic și care mă face să mă gândesc că există speranță pentru o lume mai bună, este: ”Mai bine te rătăcești în pădure decât fără pădure”.

            Acestea însă sunt doar câteva exemple dintre însemnările pe care le vedem pe majoritatea zidurilor. Ele probabil sunt cu sutele, dar pentru a le descoperi, o plimbare liniștită este tot ce ai nevoie. Nu știi niciodată ce ai putea descoperi.

sursă foto 

Școala altfel part2.

Știu, știu că am cam întârziat cu postul acesta, daaaar, am avut motive întemeiate! Cum ar fi lipsa de timp!!
După numeroasele repetiții, spectacole și spaghete, am mers cu mai multe clase în pădure, să învățam niște tehnici esențiale de supraviețuire, de la drăguții domni din armată, care o zi intreagă s-au ocupat de 100 de copii agitați.
Unii s-au dat cu(sau pe) tirolioană, alții au învățat să facă diverse tipuri de foc (în cruce, norvegian), altii au încercat să prinde un șoarece cu o capcană, iar alții s-au chinuit vreo 2 ore să facă un adăpost de o persoană.
O chestie foarte interesantă care cred că toata lumea a reținut-o a fost următoarea: soldații poartă în trusa de supraviețuire câte un pachet de prezervative deoarece le folosesc pentru a acoperi armele când plouă, dar și pentru a transporta apă. Acesta fiind rezistente, se poate transporta cu ele până la 6 litri de apă.
Din trusă nu lipsește nici KMnO4 - permanganatul de potasiu (tre să mă laud că știu puțină chimie :)) ). Acesta se folosește pentru sterilizarea apei, aprinderea focului, dezinfectarea rănilor, tratarea micozelor etc.
O trusă mică de supraviețuire trebuie să conțină: chibrituri, lumânări, amnar, lentilă, ace, gută, busolă, lanternă, sârmă pentru laț, fierăstrău flexibil, trusă medicală.

Apoi a fost organizat un concurs care a constat în mai multe probe: alergat, tras cu arcul, aruncatul și prinsul ouălor.
Am râs copios, am țipat, am susținut echipa preferată... Eu am preferat să fac poze și să iau notițe. :))
Apoi, cu toată oboseala am fost și am făcut ceva Grafitti pe gardurile școlii. Și sunt foarte mândră de floricica pe care am desenat-o!! Restul aplauzelor le revin Oanei și Lorenei. :x

Ei bine, toată treaba asta cu ”Școala altfel” mi s-a părut utilă și nu prea. Am aflat câteva lucruri interesante, am avut ocazia să petrec mai mult timp cu oamenii la care țin și cel puțin nu mi-am făcut nervi cu matematica. Și cu toate că la început mi-a părut rău că nu voi petrece această săptămână cu colegii, acum nici nu știu cum să explic cât mă bucur.

Șiii, câteva pozeee!