sâmbătă, 23 februarie 2013

Fragilitate.

Incidente ca cel din această seară mă obligă să conștientizez cât de fragili suntem noi oamenii și cât de ușor sufletul poate părăsi trupul.
Nu suntem în siguranță nicăieri, acesta este adevărul. În această seară un tânăr de 18 ani a murit. Nu îl știam decât din vedere, dar am simțit nevoia să vărs câteva lacrimi pentru acest băiat care a plecat pur și simplu prea repede dintre noi.
Mi se rupe sufletul gândindu-mă la părinții lui care au fost treziți în miez de noapte de acel telefon groaznic.
Unde e dreptatea? Cine s-ar fi așteptat ca această seară, deși a început frumos, să fie atât de fatidică?
Nu există cuvinte care să descrie o astfel de nenorocire.
Și în astfel de clipe nu pot decât să îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu a fost unul dintre prietenii mei. Că ei sunt acum acasă, dormind în paturile lor. Dar el a fost fiul, iubitul, prietenul cuiva, iar acum nu mai este...
Cum mi-a zis cineva azi ”vreau să îți spun că te iubesc, fiindcă nu se știe niciodată dacă voi mai avea ocazia mâine.”
Dumnezeu să te odihnească în pace, Sergiu și sincere condoleanțe celor apropiați...

2 comentarii:

  1. În Timişoara cel puţin de când sunt eu la liceu, de fapt de prin clasa a 7a (adică de 4 ani), în fiecare an în primăvară a murit câte un tânăr...din diverse motive. În toamnă însă, un bun prieten al colegului meu de clasă a murit în accident de motor. Avea 16 ani.
    Dumnezeu să-i odihnească pe toţi în pace! :(

    RăspundețiȘtergere