Trăim într-o lume dezolantă. Sau mai degrabă într-o Românie dezolantă unde, cu cât tehnologia avansează mai mult, cu atât oamenii tind spre primitivism. Ne dăm în cap pentru orice lucru minuscul. Sabotăm, plănuim, ne prefacem, atacăm.
Am avut ocazia să merg la Belgrad (Serbia) şi să văd o lume nouă, civilizată. Nimeni nu e stresat, nimeni nu merge cu maşina având o bâtă în portbagaj, nimeni nu se împinge, nu se înjură. Peste tot: pe stradă, în magazine, în teatre există loc de „scuzaţi-mă”, „mulţumesc”, un zâmbet, chiar şi între necunoscuţi.
Găseşti coşuri de gunoi doar la 200-300 de metri, dar nu vezi nicio hârtie aruncată pe jos. Într-un oraş atât de mare, aerul este atât de curat, încât respiri cu grijă, ca nu cumva să devii dependent. Asta înseamnă evoluţie! Nu telefoane sau maşini de ultimă oră.
Degeaba învăţăm cum funcţionează lumea aceasta, dacă nu învăţăm lucrurile esenţiale, dacă printre atâtea formule şi calcule nu strecurăm o doză mică de bun simţ. Dar asta suntem noi, cum ne aşternem, aşa dormim. În orice caz...
Pentru Belgrad nu pot spune decât atât: Chapeau!
Fotografia a fost făcută de domnul prof. Cristian-Claudiu Filip.
