Schimbarea.

Mi se pare că am mai zis că iubesc orele de filozofie unde sunt dezbătute tot felul de subiecte interesante, iar lumea vine cu argumente si cu contraargumente care mai de care mai grozave.

Oricum, joi, am pornit de la Cunoaștere și am ajuns să discutăm dacă un om se poate schimba cu adevărat, daca poate să-și nege trăsăturile și să devină un nou om, de preferat mai bun, deși am discutat ambele variante, cu exemple.

Ei bine, am ajuns la o concluzie: un om pentru a se schimba, are nevoie de 2 factori, care să îl motiveze/influențeze.

1. Autodeterminarea - pe plan interior

2. Motivul - pe plan exterior

Am mai ajuns de asemenea la concluzia că acești doi termeni nu prea merg unul fără celalalt.

Când spun motiv (nu am găsit un cuvânt mai bun), mă refer la un imbold din lumea exterioară, (noi am dat ca exemple un accident, găsirea iubirii adevărate, dezamăgiri profunde), care să aibă un efect atât de mare asupra unei persoane, încât să o schimbe.

Deci da, este posibil. :)

poza

Oameni.

Cu cât iubeşti oamenii mai mult şi cu cât ii ajuţi mai mult, cu atât te vor călca mai tare în picioare când nu vor mai avea nevoie de tine.

Oameni.

Iubesc oamenii pentru ceea ce au fost cândva pentru mine... şi oricât aş incerca, nu aş putea niciodată să îi urăsc pentru ce sunt acum.

Sinceritate.

Sunt unii oameni (ca şi mine, spre exemplu) care doresc să fie plăcuţi de toată lumea.

În orice caz am ajuns la concluzia că aşa ceva nu se poate. Oricât de bun ai fi, oamenii vor avea mereu şi mai multe aşteptări de la tine, şi nu fiindcă ei consideră că poţi, ci fiindcă ei au nevoie.

O persoană din 100 va fi sinceră cu tine şi îţi va dori binele. Unii îţi vor dori răul, iar marea majoritate îţi vor dori binele doar în măsura în care le iese şi lor ceva din asta. :)

Conştientă de acestea... eu oricum voi încerca în continuare să fiu un om bun. Să iau oameni sub umbrelă, să îmi împart mărul, să accept şi să încerc să înţeleg pe toată lumea, chiar dacă ei nu vor face acelaşi lucru pentru mine.

Am plâns prea mult şi am suferit prea mult pentru aceste nedreptăţi care, în fond şi la urma urmei sunt în natura omului. Ne tragem din maimuţe, ceea ce înseamnă că avem în noi, instinctul de supravieţuire.

Totuşi... ce mă deranjează cel mai mult e că... Nimeni, de când mă ştiu, nu a venit să îmi spună în faţă "Nu te plac, te rog păstrează distanţa." Toţi au preferat să discutie în spatele meu, sau în faţa mea, depinde de locaţie, să spună tuturor părerea lor despre mine, dar fără să aud eu.

Eu am spus la multă lume, în repetate rânduri, ce cred. M-au judecat pe moment, însă în cele din urmă mi-am dat dreptate şi m-au apreciat. :) Pur şi simplu sinceritatea e undeva pe ultimele locuri pe lista noastră.

Nu vreau să caut motive. Ar fi fără sens. Sunt un singur om. Nu pot face din lume un loc mai bun, dar pot face din mine o persoană mai bună.

poza

Citatul zilei.

Sunt unii oameni atât de proşti, că de le-ar apărea vreo idee la suprafaţa creierului ea s-ar sinucide din groaza de singurătate.

(Emil Cioran)