Să gândim în afara cutiei.

Cred că asta este cea mai gravă problemă a omenirii, din acest motiv se pornesc atâtea războaie și există atât de multă ură: nu știm să acceptăm alte păreri, alte viziuni. Cel puțin la noi în România, deoarece
comunismul/sistemul ne-a bagat în cap că în orice situație există o singură soluție corectă. Și cum spune profesorul meu de istorie, ”comunismul încă este în noi”. Suntem învățați să privim doar înainte, noi știm că iarba-i verde și după asta ne ghidăm, iar când apare cineva care zice, ”pentru mine, iarba e albastră”, ni se activează toți senzorii și intrăm în modul ”autoconservare”, ne simțim atacați. ”cum frate, dacă eu văd că iarba e verde?”.
Trebuie să ne gândim că dacă nu ar exista oameni pentru care iarba e albastră, nu ar exista pictori sau scriitori excepționali. Asta înseamnă să gândești în afara cutiei, să accepți că lucrurile pot fi văzute altfel. :)

Cred că un exemplu bun în treaba asta, ar fi un banc pe care mi l-a spus cineva pe tren:

 Vestit pentru înţelepciunea sa, acesta este pus în situaţia de a împărţi dreptatea între doi împricinaţi. Îl ascultă cu atenţie pe primul şi spune: „Ai dreptate". Îl ascultă şi pe cel de-al doilea, iar răspunsul este identic: „Şi tu ai dreptate". Aflat de faţă, Iţic îl întreabă, nedumerit, pe rabin: „Păi, cum vine asta, Rabi? Nu se poate să aibă amândoi dreptate!".Iar rabinul cel înţelept îi răspunde: „Şi tu ai dreptate!"


poza