Flori de soc scuipau miresme,
Iar râsul se rostogolea prin iarbă
În zilele cremoase de mai.
Ţi-ai tăiat bretonul strâmb
Deoarece te-a derutat pianul.
Ţi-ai smuls cu stângăcie umbra
Şi mi-ai acoperit umerii goi.
Dar asta era în vremurile prăfuite
Când ochii tăi nu cunoşteau sărutul.
Părul mi se revoltase pentru tine,
Dar buza ta o luase razna.
"Tu îmi dai lecţii despre sărut?!"
Dar nu era de remarcat încă.
Îţi convingeam ochii...
Să-mi simtă sărutul.
