Ninge cu lacăte de marțipan, iar noi coasem zăpada, peticind-o pe alocuri cu sânge. O ușoară aromă de mălin se-nstelează, se întrăinează.
Zăpada încetul cu încetul prinde valuri și își așează casele în buzunar. Doar luminițe aburite se mai văd acum.
Îmi pare rău pentru pernele care și-au uitat de mult somnul, iar zborul le-a rămas printre penele unui aer primăvăratic.
