La râul Piedra am şezut şi-am plâns.
de Paulo Coelho.
Dacă tu crezi oricât de puţin că dragostea adevărată există, atunci pune mâna şi citeşte cartea asta! Nu, nu o citi. Simte-o!
Vezi o altă perspectivă, despre ce înseamnă dragoste, credinţă, suferinţă. Toate acestea nu se referă doar la trupurile şi minţile noastre, ci la suflet.
Tu ai renunţa la visul tău, la ceea ce te-a definit aproape toată viaţa, pentru iubire? Tu ţi-a da seama când ai întâlnit dragostea adevărată? Ai şti s-o apreciezi? Ai şti să îi mulţumeşt lui Dumnezeu pentru ea?
Citeşte cartea şi gândeşte-te bine.
Doi oameni se iubesc de când se ştiu, fără să realizeze. Destinul îi reuneşte după unsprezece ani de la despărţirea lor, iar abia atunci dragostea lor înfloreşte. Şi nu e o luptă uşoară!
"Legenda povesteşte că tot ce cade în apele acestui râu -frunzele, insectele, penele păsărilor - se preschimbă în pietrele din albia lui-
"Fie ca lacrimile mele să-mi curgă atât de mult, încât iubitul meu să nu ştie niciodată că într-o zi am plâns pentru el."
"Fericirea e uneori o binecuvântare - dar de obicei e o cucerire."
"Mă aflam acolo fiindcă - dintr-o data - viaţa m-a abandonat Vieţii."
"Pentru că de mult am luptat cu inima mea şi mi-am învins-o."
