În ultimele zile tot am dat peste persoane la care cândva am ținut enorm și... chiar dacă nu le-am văzut de o grămadă de timp, sau chiar dacă nu am vorbit de și mai mult timp, tot am o strângere de inimă, fiindcă, pentru mine este în continuare acea persoană la care țineam și care (presupun că) ținea la mine și mi se pare firesc și normal să ne oprim de vorbă, să ne îmbrățișăm și să spunem banalul ”Nu am ieșit de atâta tiiiimp, ar trebui să recuperăm!”. Însă... pur și simplu din diverse motive, vom trece unul/una pe lângă celălalt/cealaltă, fiecare cu viața sa.
Și am un dor imens în mine :(
Probabil și mai imens fiindcă sunt conștientă că există oameni (dintre care unul dintre cele mai importanți din viața mea) pe care nu-i voi mai revedea niciodată...
.
Ma sperie gandul ca va veni o zi cand cu persoana cu care am inceatat acum saptamani sa mai vorbesc..si la care tin al naibi de mult, ma voi intalni banal pe strada.
RăspundețiȘtergereCe ii voi spune?
De ce nu am mai fost in viata ei?
E trist...