Broken.

Dacă frângi inimi, vei avea la rându-ţi sufletul călcat în picioare...
Este un cerc închis... adică roata se întoarce.
Dar... să fie adevărat? Dacă nu faci suflete să plângă, nu vei suferi nici tu?
Oare?

Unde?

Sunt un martir al propriilor mele gânduri, vise, fapte. Aştept cu nerăbdare sărutul morţii, pedeapsa supremă a vieţii.
Mă încui în mine şi nu mai aud decât vocile de odinioară ce se izbesc de pereţii minţii mele.
Unde aţi fugit voi, idealuri, din calea treptelor mele? De ce mi-aţi luat ambiţia cu voi, lăsându-mă suspendată între un prezent banal şi un trecut ce acum îl ating doar prin vis, ce îmi alunecă printre degete, asemenea argintului viu?
Nepăsarea m-a debusolat complet. Parcă nici nu observ sufletele neprihănite, zdrobite de paşii mei nehotărâţi. Visez la o intrare în absolut, dar, într-o lume în care totul este relativ, cine mai tinde spre absolut? Cine va concura cu mine? Cine va vrea să mă doboare?
Oricum... banalitatea, deşi e covârşitoare, te induce într-o stare de beatitudine ce nu are ieşire, decât mici crăpături insignifiante...
Unde a dispărut totul? Unde e realitatea? De ce au rămas doar iluziile?

i l y

asta-i doar asa, sa vezi ca n-am uitat! LA MULTI ANI!

> : d <

Joc.

Îmbracă-te cu haine rele şi hai să continuăm jocul ce a rămas suspendat acum o mie de ani. Oare mai ştii regulile? Nu? Atunci, ascultă-ţi inima. Dansează pe ritmul ei şi dă drumul gravitaţiei. Aşa... vezi că te descurci? Acum eu voi fi dama de cupă, iar tu regele de inimă neagră. Vei încerca să mă săruţi, dar eu voi fugi, începând clasicul nostru joc de-a v-aţi ascunselea prin grădina sentimentelor.
Mă voi ascunde după o frunză roşie de timiditate, iar tu vei crede că am fugit înspre livada cu optimism.
Mireasma serii se va lăsa peste trupurile noastre tremurânde, dar jocul nu se va încheia... ne-am rătacit printre sentimente, dar, ca de fiecare dată, ne vom reîntâlni sub copacul iubirii unde ne va prinde încă un răsărit de Soare, în aceleaşi haine de joacă, cu acelaşi zâmbet pe buze, în aceeaşi îmbrăţişare caldă de acum o mie de ani.

Te vreau.

Cât crezi că mai rezist fără tine? Fără vocea ta, fără zâmbetul tău, fără glumele tale proaste?
Ai defecte... le văd, dar promit că te iubesc... cu defecte cu tot...
Cât crezi că pot să te mai privesc de la distanţă în timp ce EL mă ţine în braţe şi mă alintă... iar eu... eu îmi doresc să fii TU în locul lui... sau să pot să evadez din panglicile dragostei LUI şi să mă înrobesc în lanţurile indiferenţei tale...
Simt că şi ţie îţi e dor de mine... ştiu că îţi e dor de timiditatea mea când mă priveai insistent... ştiu că îţi lipsesc telefoanele mele zilnice sau nopţile pierdute printre discuţii...
Ştiu că trebuia să mai aştept, dar... adevărul e... ca nu pot nici fără tine, dar nici în balans... te vreau... pentru un minut, o oră, o zi, nu contează... doar să fii al meu, apoi nu vreau decât zăpadă, lacrimi şi zâmbete.

La multi ani.

La multi ani, Pukky...!!!

Sa cresti mare si frumoasa, sa ai parte de tot ce iti doresti si sper ca toate visele tale sa devina realitate...

Orice s`a intamplat, orice se intampla si orice se va intampla, te iubesc...!!! Si asa ramane :)

Hey...!!! Ai 15, zambeste!

te fac o salsa, te fac o ciocolata?

Sa v-o zic direct sau ... ? Prefer direct. De ce #%@$^ ^%$ ne trebuie noua paralelism in spatiu, de ce ne trebuie noua sa stim ca Decebal s-a sinucis sau ca poezia Emotie de toamna apartine genului liric?