luni, 7 februarie 2011
duminică, 6 februarie 2011
Rihanna-S and M
Deci... lumea o ia serios pe arătură... acum, nu pot zice sigur dacă datorită videoclipului recent al Rihannei, sau datorită faptului că s-a interzis difuzarea acestuia în 11 ţări.
Dar, să începem cu începutul. Cel mai recent videoclip al artistei Rihanna, este pentru piesa S and M(Sado-masochism) , un nume destul de sugestiv, zic eu! Se zice că... este puţin prea obscen pentru gusturile unor anumiţi critici, de aceea şi subita interzicere. Aluzii sexuale, bărbaţi ţinuţi în lesă, mult latex si diverse jucării aparând pe ici-colo au fost suficiente să arate şi latura mai rea a Rihannei, dar care din păcate, i-a adus chiar multe remarce negative.
Ei bine... părerea mea este că, videoclipul este destul de... realist, mai ales că acesta a fost creat după ce artista a avut probleme cu modelul Tajah Burton care a relatat cu detalii o posibilă partidă de sex pe care a avut-o acesta cu Rihanna.
Să fie un mesaj acest videoclip? Eu zic că da... şi încă unul destul de bine conturat. :)
Până la alte noutăţi, să vizionăm cu luare-aminte.
Dar, să începem cu începutul. Cel mai recent videoclip al artistei Rihanna, este pentru piesa S and M(Sado-masochism) , un nume destul de sugestiv, zic eu! Se zice că... este puţin prea obscen pentru gusturile unor anumiţi critici, de aceea şi subita interzicere. Aluzii sexuale, bărbaţi ţinuţi în lesă, mult latex si diverse jucării aparând pe ici-colo au fost suficiente să arate şi latura mai rea a Rihannei, dar care din păcate, i-a adus chiar multe remarce negative.
Ei bine... părerea mea este că, videoclipul este destul de... realist, mai ales că acesta a fost creat după ce artista a avut probleme cu modelul Tajah Burton care a relatat cu detalii o posibilă partidă de sex pe care a avut-o acesta cu Rihanna.
Să fie un mesaj acest videoclip? Eu zic că da... şi încă unul destul de bine conturat. :)
Până la alte noutăţi, să vizionăm cu luare-aminte.
sâmbătă, 5 februarie 2011
Generaţia cu papion.
”Schimbarea vine de la noi! Vreau să conving oamenii că dacă reuşim să ne schimbăm noi, se schimbă şi ţara asta, începând de la conducere şi legi şi până la punerea în practică. (...) Generaţia cu papion nu face politică, nu susţine şi nu promovează partide sau oameni politici." (C.R.B.L)
Acum ceva timp, aproximativ un an, o dată cu începerea carierei sale solo, C.R.B.L (Eduard Andreianu) a început să se ocupe de campania "Generaţia cu papion", o mişcare prin care se doreşte propagarea bunului simţ. Astfel, melodia ce iniţiază cariera solo, "Românul n-are noroc" promovează mesajul campaniei, un fel de discurs ce evidenţează într-o manieră mai mult sau mai puţin discretă problemele pe care le avem noi, ca popor.
Generaţia cu papion se instalează în România
Generaţia care nu uită să dea „Bună ziua!”
Pot să pierd ultima picătură de sânge din mine
Ca să ai tu dreptul să mă contrazici pe mine.
Asta înseamnă, de fapt, democraţie!
Cine a spus asta se ştie, păcat că nu mai e!
E acela ce purta papionul cu mândrie,
E acel Ion ce schimba o Românie!
Drept etalon al campaniei, a fost ales politicianul Ion Raţiu. Acesta a candidat în anul 1990 pentru preşedinţia României, având o candidatură ce se baza pe principii şi valori morale, etice, sociale. C.R.B.L. a adoptat de asemenea şi stilul omului politic, acela de a purta papion. Ion Raţiu s-a impus prin eleganţa şi bunul simţ de care dădea dovadă. Pentru iniţializatorii campaniei, ca şi pentru I. Raţiu, papionul a depăşit stadiul de articol vestimentar (omul politic îşi fabrica singur papioanele), acesta devenind un simbol al eleganţei, civilizaţiei, distincţiei.
Ion Raţiu a fost ales ca model inspiraţional datorită ataşamentului ce l-a arătat faţă de România în perioada comunismului. A luptat pentru democraţie, pentru libertate, prin intermediul "Europa Liberă, "Vocea Americii", "Radio BBC" şi a fost alături de semenii sai, deşi a trăit timp de 50 de ani în exil.
"Generaţia cu papion" se adresează tinerilor care au curajul de a gândi şi de a se exprima, de a contrazice, de a schimba lumea pe care o ştim, fără să aştepte ca aceasta să se schimbe (în bine) singură. După cum spunea şi etalonul campaniei, "Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge, ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine". Militând pentru educaţie, cultură, bun simţ, eleganţă, stil, respect (şi poate cel mai important) mândria de a fi român, campania se bucură să aibă din ce în ce mai mulţi adepţi. Să ne alăturăm şi noi campaniei! Să ajutăm la schimbare. Nu trebuie neapărat să purtăm papion la gât, ci în suflet! Cu paşi mici, dar siguri: nu mai aruncăm pe jos, nu ne îmbrâncim, trecem strada regulamentar. Voi ce paşi aţi făcut în ultima vreme?
“Fă ceva pozitiv. Oricât de modest sau neînsemnat este ceea ce faci, fă-o în fiecare zi.” (Ion Raţiu)
surse: aici
aici
aici
Acum ceva timp, aproximativ un an, o dată cu începerea carierei sale solo, C.R.B.L (Eduard Andreianu) a început să se ocupe de campania "Generaţia cu papion", o mişcare prin care se doreşte propagarea bunului simţ. Astfel, melodia ce iniţiază cariera solo, "Românul n-are noroc" promovează mesajul campaniei, un fel de discurs ce evidenţează într-o manieră mai mult sau mai puţin discretă problemele pe care le avem noi, ca popor.
Generaţia cu papion se instalează în România
Generaţia care nu uită să dea „Bună ziua!”
Pot să pierd ultima picătură de sânge din mine
Ca să ai tu dreptul să mă contrazici pe mine.
Asta înseamnă, de fapt, democraţie!
Cine a spus asta se ştie, păcat că nu mai e!
E acela ce purta papionul cu mândrie,
E acel Ion ce schimba o Românie!
Drept etalon al campaniei, a fost ales politicianul Ion Raţiu. Acesta a candidat în anul 1990 pentru preşedinţia României, având o candidatură ce se baza pe principii şi valori morale, etice, sociale. C.R.B.L. a adoptat de asemenea şi stilul omului politic, acela de a purta papion. Ion Raţiu s-a impus prin eleganţa şi bunul simţ de care dădea dovadă. Pentru iniţializatorii campaniei, ca şi pentru I. Raţiu, papionul a depăşit stadiul de articol vestimentar (omul politic îşi fabrica singur papioanele), acesta devenind un simbol al eleganţei, civilizaţiei, distincţiei.
Ion Raţiu a fost ales ca model inspiraţional datorită ataşamentului ce l-a arătat faţă de România în perioada comunismului. A luptat pentru democraţie, pentru libertate, prin intermediul "Europa Liberă, "Vocea Americii", "Radio BBC" şi a fost alături de semenii sai, deşi a trăit timp de 50 de ani în exil.
"Generaţia cu papion" se adresează tinerilor care au curajul de a gândi şi de a se exprima, de a contrazice, de a schimba lumea pe care o ştim, fără să aştepte ca aceasta să se schimbe (în bine) singură. După cum spunea şi etalonul campaniei, "Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge, ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine". Militând pentru educaţie, cultură, bun simţ, eleganţă, stil, respect (şi poate cel mai important) mândria de a fi român, campania se bucură să aibă din ce în ce mai mulţi adepţi. Să ne alăturăm şi noi campaniei! Să ajutăm la schimbare. Nu trebuie neapărat să purtăm papion la gât, ci în suflet! Cu paşi mici, dar siguri: nu mai aruncăm pe jos, nu ne îmbrâncim, trecem strada regulamentar. Voi ce paşi aţi făcut în ultima vreme?
“Fă ceva pozitiv. Oricât de modest sau neînsemnat este ceea ce faci, fă-o în fiecare zi.” (Ion Raţiu)
surse: aici
aici
aici
miercuri, 26 ianuarie 2011
Haine vintage.
Ţinând cont de faptul că blogul meu s-a extins pe o rază mai mare de subiecte, a venit timpul să discutăm puţin şi despre modă. Sezonul acesta se poartă hainele vintage, iar jeanşii evazaţi sunt un must-have.
Dar, înainte de toate, probabil ar trebui să explic ce sunt hainele vintage. Cuvântul "vintage" se foloseşte pentru hainele ce se purtau în anii 1970-1980, deşi termenul exact înseamnă " orice produs care aparţine perioadei 1920-1960". Deci, vintage sugerează o modă clasică, ce îţi evidenţează feminitatea fără a fi nevoită să porţi haine extraordinar de scumpe, elegante sau mulate.
Jeanşii evazaţi sunt pe locul 2 la favoriţi în America, şi, ce-i drept, oferă multe avantaje. O pereche de pantaloni evazaţi creează iluzia unor picioare lungi, iar dacă sunt cu talie înaltă, cu atât mai bine! Te vor face mai suplă şi vor evidenţia şoldurile. Aceştia merg de minune în combinaţie cu topuri din materiale uşoare (înflorate pentru un look mai draguţ ;x) şi bijuterii nude (culoare asemănătoare cu cea a pielii).
Sfat: dacă sunt haine de sezon, înseamnă că magazinele mari, de renume (şi scumpe de asemenea) vor fi înţesate de ele. Nu vă lăsaţi păcălite să lăsaţi la casă 200 de RON pentru două articole vestimentare. Optaţi pentru nişte second-uri. Veţi găsi o grămadă de haine drăguţe acolo. Trebuie doar să căutaţi bine.
Dar, înainte de toate, probabil ar trebui să explic ce sunt hainele vintage. Cuvântul "vintage" se foloseşte pentru hainele ce se purtau în anii 1970-1980, deşi termenul exact înseamnă " orice produs care aparţine perioadei 1920-1960". Deci, vintage sugerează o modă clasică, ce îţi evidenţează feminitatea fără a fi nevoită să porţi haine extraordinar de scumpe, elegante sau mulate.
Jeanşii evazaţi sunt pe locul 2 la favoriţi în America, şi, ce-i drept, oferă multe avantaje. O pereche de pantaloni evazaţi creează iluzia unor picioare lungi, iar dacă sunt cu talie înaltă, cu atât mai bine! Te vor face mai suplă şi vor evidenţia şoldurile. Aceştia merg de minune în combinaţie cu topuri din materiale uşoare (înflorate pentru un look mai draguţ ;x) şi bijuterii nude (culoare asemănătoare cu cea a pielii).
Sfat: dacă sunt haine de sezon, înseamnă că magazinele mari, de renume (şi scumpe de asemenea) vor fi înţesate de ele. Nu vă lăsaţi păcălite să lăsaţi la casă 200 de RON pentru două articole vestimentare. Optaţi pentru nişte second-uri. Veţi găsi o grămadă de haine drăguţe acolo. Trebuie doar să căutaţi bine.
marți, 25 ianuarie 2011
Hai...
Copile, hai să ne îndrăgostim iar unul de altul!
Să ne fie poftă de caş, să plănuim cum o să creştem bebele făcut din caş.
Să ne dăm cu hinta.
Să stăm până la 3 dimineaţa să vorbim prin mesaje.
Să facem spaghete şi clătite.
Să facem 3 kilograme de cartofi prăjiţi cu busuioc, pe care oricum o să-i mâncăm.
Să râd de taicăto şi tu să te enervezi.
Să ne scriem scrisori.
Să ne mulţumim.
Să ne înhâim. Să râdem.
Să râdem de bătrânu ăla care te-a ţinut 15 minute să îţi explice cât sunt de drăguţă.
Să mâncăm cartofi prăjiţi la toate localurile din oraş doar ca să ajungem la concluzia că a noştri sunt mai buni.
Să mergem la cinema, să stăm în primul rând şi să ne doară gâturile.
Să stăm pe bancă şi să râd jumate de ora încontinuu şi tu să aştepţi să îţi spun de ce râd, pentru ca la sfârşit să îţi zic că am uitat.
Să stai o noapte întreagă vorbind cu mine la telefon, chiar dacă pică semnalul din 5 în 5 minute, pentru că mi-e frică să dorm fiindcă afară plouă.
Să mergem la discotecă şi să mă ameţesc şi tu să nu ştii dacă să râzi cu mine sau să te enervezi.
Să mergem cu trenul şi eu să mă agit că e plin de microbi.
Să râdem de Nicu şi de glumele lui proaste.
Să ne luăm repede de mână când îl vedem pe Ciobi, ca să nu ne certe.
Să îmi repeţi de 939438 că sunt frumoasă şi eu să te contrazic de fiecare dată.
Să mă uit la film şi tu să te uiţi la mine.
Să ne iubim.
Vreau să fie mai bine... dar mi-e atât de frică să nu fie mai rău...
Să ne fie poftă de caş, să plănuim cum o să creştem bebele făcut din caş.
Să ne dăm cu hinta.
Să stăm până la 3 dimineaţa să vorbim prin mesaje.
Să facem spaghete şi clătite.
Să facem 3 kilograme de cartofi prăjiţi cu busuioc, pe care oricum o să-i mâncăm.
Să râd de taicăto şi tu să te enervezi.
Să ne scriem scrisori.
Să ne mulţumim.
Să ne înhâim. Să râdem.
Să râdem de bătrânu ăla care te-a ţinut 15 minute să îţi explice cât sunt de drăguţă.
Să mâncăm cartofi prăjiţi la toate localurile din oraş doar ca să ajungem la concluzia că a noştri sunt mai buni.
Să mergem la cinema, să stăm în primul rând şi să ne doară gâturile.
Să stăm pe bancă şi să râd jumate de ora încontinuu şi tu să aştepţi să îţi spun de ce râd, pentru ca la sfârşit să îţi zic că am uitat.
Să stai o noapte întreagă vorbind cu mine la telefon, chiar dacă pică semnalul din 5 în 5 minute, pentru că mi-e frică să dorm fiindcă afară plouă.
Să mergem la discotecă şi să mă ameţesc şi tu să nu ştii dacă să râzi cu mine sau să te enervezi.
Să mergem cu trenul şi eu să mă agit că e plin de microbi.
Să râdem de Nicu şi de glumele lui proaste.
Să ne luăm repede de mână când îl vedem pe Ciobi, ca să nu ne certe.
Să îmi repeţi de 939438 că sunt frumoasă şi eu să te contrazic de fiecare dată.
Să mă uit la film şi tu să te uiţi la mine.
Să ne iubim.
Vreau să fie mai bine... dar mi-e atât de frică să nu fie mai rău...
sâmbătă, 22 ianuarie 2011
Unde?
Promit că am să-ţi desfac toracele şi am să-ţi smulg inima!
Unde mama naibii au dispărut sentimentele?!
luni, 17 ianuarie 2011
Primavară timpurie.
Şi nu e cam devreme pentru ca primăvara să îşi înfigă colţii în sufletele noastre?
Deplinătate.
Deplin nu e nimeni. Prin iubire căutăm de fapt întregirea noastră; tindem spre ce nu avem noi înşine.
(Nicolae Iorga)
(Nicolae Iorga)
vineri, 14 ianuarie 2011
Să iubim literatura.
În data de 17.01.2011, ora 13:00, în amfiteatrul Liceului Teoretic "O. Goga" Huedin, va avea loc o serie de evenimente pentru a celebra împlinirea a 161 de ani de la naşterea poetului nostru naţional, M. Eminescu. Aceste evenimente au la bază parteneriatul dintre biblioteca liceului şi catedra de limba română, ce poartă numele "Să iubim literatura".
Fiecare profesor a ales o clasă cu care să lucreze şi astfel, avem:
D-na profesor Adriana Şaitiş, împreună cu clasa a 11-a A, vor pune în scenă poezia "Luceafărul".
D-na profesor Ana-Maria Dascălu, împreună cu 9 A, vor prezenta un proiect în powerpoint despre viaţa şi opera lui Mihai Eminescu.
D-a profesor Anca Lăpuşte, împreună cu 9 E, vor prezenta un eseu ce poartă numele de "Eminescu veşnic tânăr".
Acest parteneriat a luat naştere la iniţiativa doamnei bibliotecar Sabina Tonca, ca un "strigăt" pentru tineretul din ziua de azi, care este tot mai puţin preocupat de lectură.
"În ultimii ani se observă o scădere a interesului faţă de lectură. Televizorul, jocurile video şi calculatorul sunt cele care au "furat" interesul copiilor şi chiar a adulţilor pentru a citi o carte.
......
Acest proiect îşi propune să trezească în sufletele fragile şi avide de cunoaştere ale elevilor dorinţa de a se apropia de carte, dorinţa de a citi, dorinţa de a pătrunde încă de mici în universul liniştit al bibliotecii, respectul faţă de carte, faţă de cel care a scris-o."
(D-na Sabina Tonca)
Să sperăm că veţi reuşi. Mult succes!
Pentru cei interesaţi, vă aşteptăm!
Fiecare profesor a ales o clasă cu care să lucreze şi astfel, avem:
D-na profesor Adriana Şaitiş, împreună cu clasa a 11-a A, vor pune în scenă poezia "Luceafărul".
D-na profesor Ana-Maria Dascălu, împreună cu 9 A, vor prezenta un proiect în powerpoint despre viaţa şi opera lui Mihai Eminescu.
D-a profesor Anca Lăpuşte, împreună cu 9 E, vor prezenta un eseu ce poartă numele de "Eminescu veşnic tânăr".
Acest parteneriat a luat naştere la iniţiativa doamnei bibliotecar Sabina Tonca, ca un "strigăt" pentru tineretul din ziua de azi, care este tot mai puţin preocupat de lectură.
"În ultimii ani se observă o scădere a interesului faţă de lectură. Televizorul, jocurile video şi calculatorul sunt cele care au "furat" interesul copiilor şi chiar a adulţilor pentru a citi o carte.
......
Acest proiect îşi propune să trezească în sufletele fragile şi avide de cunoaştere ale elevilor dorinţa de a se apropia de carte, dorinţa de a citi, dorinţa de a pătrunde încă de mici în universul liniştit al bibliotecii, respectul faţă de carte, faţă de cel care a scris-o."
(D-na Sabina Tonca)
Să sperăm că veţi reuşi. Mult succes!
Pentru cei interesaţi, vă aşteptăm!
joi, 13 ianuarie 2011
Rochia cea nouă.
Ce sintagmă ar putea descrie cel mai bine această carte a Lindei Grant? "Un amalgam de sentimente". Este o carte captivantă, plină de lucruri interesante, de mister, de puzzle-uri de rezolvat, unele luând o întorsătură spectaculoasă spre sfârşit.
Vivien Kovaks provine dintr-o familie de evrei maghiari, refugiaţi în Anglia, pentru a scăpa de asupririle comunismului. Toată viaţa ei a stat sub un mare semn de întrebare, necunoscându-şi originile. Totuşi acest lucru nu a preocupat-o până când, într-o zi, din neant apare unchiul ei, care nu este bine primit, aşa că această întâmplare îi va da toată viaţa peste cap.
Ea este o femeie care doreşte să îşi trăiască viaţa din plin, să simtă tot ce se poate simţi, lucruri care, consideră ea, părinţii ei nu au făcut niciodată şi nici nu vor face. Într-un final, ea hotăreşte să îşi caute unchiul care nu de mult fusese eliberat din închisoare, pentru a încerca să înţeleagă prin ce împrejurări şi-a început existentă. Într-un final, ea îl întâlneşte pe stradă, întâmplător...
Dar de aici cred că cel mai bine ar fi să citiţi voi. E o carte care merită, promit!
miercuri, 12 ianuarie 2011
Carnal.
Dragostea dintre noi
A uitat să mai moară.
( Alexandru Jurcan- Stăpânul si Silberta)
Nu voi nega nicicând că te-am iubit enorm. Nu te voi acuza că mi-ai străpuns inima cu zeci de pumnale, dar nici nu voi zice "îmi pare rău" pentru cele ce au urmat. Nu regret că în timp ce te zvârcoleai de neputinţă şi cereai ajutor cu un glas stins sub privirea mea albastru-verzuie, am ales să te las acolo în agonie. Nu-mi pare rău că atunci când mi-ai întins mâna, eu am pus-o a mea pe creştetul tău şi te-am împins. Iar tu ai căzut în abisul suferinţei. Te durea că mi-am găsit personalitatea printre atâţia "TU" şi am învăţat să îţi resping iubirea nebună, haotica, abisală. Te hrăneai din mine, iar eu devenisem transparentă. Mă uitam în oglindă şi-mi vedeam inima cum pâlpâie, cum sângele se joacă pe toboganele mele interne ce sunt numite vene.
Acum eşti iar lângă mine, dar eşti altul. Acum tu eşti cel transparent. Dar tu, uitându-te în oglindă, nu-ţi vezi inima. Mi-ai oferit-o drept ofrandă, la intrarea lumii mele. Poate sunt nedreaptă, dar fără să vreau, a venit rândul meu să te iubesc într-un mod nebun, haotic, abisal!
A uitat să mai moară.
( Alexandru Jurcan- Stăpânul si Silberta)
Nu voi nega nicicând că te-am iubit enorm. Nu te voi acuza că mi-ai străpuns inima cu zeci de pumnale, dar nici nu voi zice "îmi pare rău" pentru cele ce au urmat. Nu regret că în timp ce te zvârcoleai de neputinţă şi cereai ajutor cu un glas stins sub privirea mea albastru-verzuie, am ales să te las acolo în agonie. Nu-mi pare rău că atunci când mi-ai întins mâna, eu am pus-o a mea pe creştetul tău şi te-am împins. Iar tu ai căzut în abisul suferinţei. Te durea că mi-am găsit personalitatea printre atâţia "TU" şi am învăţat să îţi resping iubirea nebună, haotica, abisală. Te hrăneai din mine, iar eu devenisem transparentă. Mă uitam în oglindă şi-mi vedeam inima cum pâlpâie, cum sângele se joacă pe toboganele mele interne ce sunt numite vene.
Acum eşti iar lângă mine, dar eşti altul. Acum tu eşti cel transparent. Dar tu, uitându-te în oglindă, nu-ţi vezi inima. Mi-ai oferit-o drept ofrandă, la intrarea lumii mele. Poate sunt nedreaptă, dar fără să vreau, a venit rândul meu să te iubesc într-un mod nebun, haotic, abisal!
marți, 11 ianuarie 2011
La mulţi ani, 2011!
Ştiu că am cam întârziat şi de asemenea că am fost cam leneşă în ultimul timp (am primit critici!), dar au fost problemele tehnice de vină... ce-i drept nici nu m-am lăsat "dusă de val" printre cuvinte în ultimul timp, dar să sperăm că ne vom redresa.
A început un nou an cu noi speranţe, visuri, aşteptări şi presimt că va fi un an plin.
În primul rând, m-am gândit să îmi materializez jurnalul. Până acum scriam în el doar cuvinte semnificative, dar parcă... acum nu mai este suficient. Şi am impresia că am uitat cum e să îmi exprim sentimentele (poate de aici şi lipsa de inspiraţie din ultimul timp), şi astfel m-am închis prea mult în mine.
Sunt dispusă să reiau legăturile cu vechii mei prieteni de prin ţară (care vă simţiţi, daţi si voi un BuZz!, sunt dispusă să port discuţii lungi!). Prea multă bârfă şi prea puţine discuţii abstracte mi-au cam odihnit mintea. Cel puţin asta am observat din reacţiile mele la diverşi stimuli.
Am de gând să citesc mai mult. Şi nu doar cărţi. Orice! Să mă înformez, să îmi hrănesc curiozitatea. Vreau să ascult muzică bună, nouă, veche. Să învăţ să înot şi să conduc. Vreau să mă distrez şi să dansez până nu mă mai ţin picioarele. Să stau cât mai mult cu prietenii. Să ies în oraş, să mă plimb, să râd! Ce naiba? Am doar 18 ani!
La mulţi ani 2011!!!!!!
A început un nou an cu noi speranţe, visuri, aşteptări şi presimt că va fi un an plin.
În primul rând, m-am gândit să îmi materializez jurnalul. Până acum scriam în el doar cuvinte semnificative, dar parcă... acum nu mai este suficient. Şi am impresia că am uitat cum e să îmi exprim sentimentele (poate de aici şi lipsa de inspiraţie din ultimul timp), şi astfel m-am închis prea mult în mine.
Sunt dispusă să reiau legăturile cu vechii mei prieteni de prin ţară (care vă simţiţi, daţi si voi un BuZz!, sunt dispusă să port discuţii lungi!). Prea multă bârfă şi prea puţine discuţii abstracte mi-au cam odihnit mintea. Cel puţin asta am observat din reacţiile mele la diverşi stimuli.
Am de gând să citesc mai mult. Şi nu doar cărţi. Orice! Să mă înformez, să îmi hrănesc curiozitatea. Vreau să ascult muzică bună, nouă, veche. Să învăţ să înot şi să conduc. Vreau să mă distrez şi să dansez până nu mă mai ţin picioarele. Să stau cât mai mult cu prietenii. Să ies în oraş, să mă plimb, să râd! Ce naiba? Am doar 18 ani!
La mulţi ani 2011!!!!!!
joi, 23 decembrie 2010
Dragă Moş Craciun,
Salut! Nu ţi-am mai scris de mult fiindcă... m-am gândit de multe ori că nu am nevoie de nimic. Dar tu ai fost mereu darnic, şi mi-ai lăsat sub brad ce ai crezut tu că e de cuviinţă şi o să-mi folosească. Mulţumesc pentru cana mov care mi-ai adus-o anul trecut şi pentru toate dulciurile, care până la urmă tot la fratele şi finul meu au ajuns. Dar nu-i nimic, sunt sigură că le-au folosit lor mai mult decât mie. Dar... dat fiind faptul că nu ţi-am cerut nimic de mult, anul acesta vin cu o listă lungăăă, care îţi va lua ceva timp să o citeşti şi sper că vei scoate toate aceste cadouri din sacul tău magic şi mă vei face fericită. A, da... eu nu-ţi voi lăsa nimic sub brad, fiindcă bradul o să fie afară şi cel mai probabil o să umble pisica pe acolo. Daaar, uşa de la bucătărie e deschisă. Intri tu şi te serveşti cu ce-ţi pofeşte inima. Sincer te sfătuiesc să te uiţi în frigider şi să iei o bucată mare de tort. Sunt sigura că o să-ţi placă.
Acum, urmează lista cu dorinţe.
La Alex, să-i duci o căciulă, să nu-i îngheţe părul, o tableta grafică şi chestii d-alea performante de făcut muzică.
La Costelia i-ar trebui ceva mai multă memorie. Pentru cap, nu pentru calculator. Să poate să înveţe alea 3 cărţi... şi poate ceva filme indiene. DVD-uri originale.
Pentru Cristina... adu-i mai multe mesaje la abonament... să nu mai facă aşa mare cost. Şi mai mulţi pistruuuuui ;X
La Doru... cred că îi ajunge o damigeană de bere. Şi note mari la bac!
La Lucian adu-i noroc, să câştige 430098943 de lei la pariuri.
Pentru Ramona... comenzi cât mai multe la produse. Şi un prieten drăguţ care să nu o sâcâie.
La Răzvan... i-ai adus-o deja pe Bianca, deci nu mai are nevoie de alt cadou. Eventual un gel de duş cu miros de scorţişoară şi portocale. :*
Sub brad la Florin, pune puţintică răbdare. Şi un Conquiztador!
La Melissa ai putea să îi pui sub brad nişte vopsea galbenă ca să îşi facă iar camera, să o poată umple cu alte desene frumoase. Şi ar mai fi frumos să-i dai o bicicletă. Să exerseze pe când vine iar la mine. Şi o felie de pâine proaspăt picurată.
La SenZz... lasă-i un bax de gume winterfresh, ca să nu mă uite toată viaţa!
Pentru Rrareş... fericire, cât mai multă. Un sac de fericire să îi pui sub brad. Ori la el, ori la Rodi acasă. Dar să scrie pe etichetă, mare şi caligrafic "Pentru Rareş". Deoarece, eu nu am cunoscut un om care să merite mai mult să fie fericit, decât el.
Pentru Simek, lasă un pachet frumos de cărţi de poker.
La Ale, adu-i un teanc de cărţi, scrise de autori ruşi.
La Dănuţa, adu-i un acvariu cu doi peşti piranha. :))
La Roxi, lasă-i-l pe Tudor sub brad, cu aparatu în braţe. Cred ca de altceva nu are nevoie :)) A, da... şi cât mai multe poze frumoase!
La George, pune-i sub brad... câţi băieţi dotaţi doreşte sufleţelul ei! :* şi ceva pastile pentru taicăso!
La Filip... aici trebuie gândit puţin... nu ştiu ce ai putea să îi laşi sub brad, dar fă în aşa fel încât să petreacă Crăciunul cu Claudia. Să fie fericit!
La Raluca... adu-i un băiat frumos, cu ochii negri!
La Hyperion să îi aduci cât mai multe weekend-uri libere, în care să meargă acasă!
La Clau... du-i un CD cu ce muzică îi place ei. Să asculte ce vrea în noaptea de Crăciun, fiindcă nu-i plac colindele.
La Ionutzza, adu-i cât mai multe şedinţe foto reuşite!
Iar mie... mie să îmi aduci cât mai multe zâmbete! Nu am nevoie de altceva!
Crăciun fericit!
Cu drag,
Bia
luni, 13 decembrie 2010
Biserica din sufletul meu.
Când eram mai mică, bunica mă ducea în fiecare duminică la biserică. Biserica ”de pe strada Poștii” îi ziceam, și așa îi zic și până în ziua de azi. Nu erau acolo decât bătrâni și poate 2-3 nepoți care îi însoțeam. Erau bănci masive, de lemn, vopsite în alb și fiecare avea locul său. Și eu aveam, pe o bancă din partea dreaptă, între bunica și vecina de lângă noi.
În fața altarului, era un candelabru mai mic, ce avea lumânări. Când era lumină mai puternică sau la sfârșitul slujbei, unul dintre curatori lua un fier mai lung, cu un fel de capac în vârf și stingea fiecare lumânare pe rând, fără grabă. Parcă era mai mult timp atunci.
Acum băncile masive și albe, au fost înlocuite de băncuțe lăcuite, cu motive florale, care nu au sertărele acelea în față, în care lumea își lăsa cărțile de rugăciuni și cântece bisericești. Iar în fața altarului se află acum un candelabru imens, cu becuri ce au forma aceea lunguiață, ce vor să fie lumânări, dar nu sunt. Acum se apasă pe un buton și sunt stinse. Eu nu mai am locul meu în biserică... am crescut, sunt domnișoară. Nici bunica nu mai are locul ei, deși anii au căzut ușor peste chipul ei rumenit, de femeie de la țară, care toată viața ei nu a făcut decât să muncească. Totuși mi-am păstrat locul, în spatele bisericii, lângă bunica, care mereu mă prinde de mână în timpul slujbei. Nu merg foarte des acolo, dar privind-o, mă gândesc că în curând va trebui sa merg singură. Și atunci nu voi merge deloc. E mult mai multă lume acum. Tineri, bătrâni, copii mici, tineri de vârsta mea. Și lumea se înghesuie în spate. Nu cunosc motivul. Or fi având atât de multe păcate încât le este rușine să îl privească pe preot în ochi? Eu nu pot merge în față. Acolo e o atmosfera mult prea nefamiliară. Și nu pot privi picturile atât de bine.
Biserica ”de pe strada Poștii” e în sufletul meu, alături de bunica. Niciodată nu voi putea să trec pe acolo fără să mă gândesc la ea, și niciodată nu voi putea s-o privesc pe bunica în ochi fără să mă gândesc ca iar a trecut o duminică în care am lăsat-o să meargă singură...
În fața altarului, era un candelabru mai mic, ce avea lumânări. Când era lumină mai puternică sau la sfârșitul slujbei, unul dintre curatori lua un fier mai lung, cu un fel de capac în vârf și stingea fiecare lumânare pe rând, fără grabă. Parcă era mai mult timp atunci.
Acum băncile masive și albe, au fost înlocuite de băncuțe lăcuite, cu motive florale, care nu au sertărele acelea în față, în care lumea își lăsa cărțile de rugăciuni și cântece bisericești. Iar în fața altarului se află acum un candelabru imens, cu becuri ce au forma aceea lunguiață, ce vor să fie lumânări, dar nu sunt. Acum se apasă pe un buton și sunt stinse. Eu nu mai am locul meu în biserică... am crescut, sunt domnișoară. Nici bunica nu mai are locul ei, deși anii au căzut ușor peste chipul ei rumenit, de femeie de la țară, care toată viața ei nu a făcut decât să muncească. Totuși mi-am păstrat locul, în spatele bisericii, lângă bunica, care mereu mă prinde de mână în timpul slujbei. Nu merg foarte des acolo, dar privind-o, mă gândesc că în curând va trebui sa merg singură. Și atunci nu voi merge deloc. E mult mai multă lume acum. Tineri, bătrâni, copii mici, tineri de vârsta mea. Și lumea se înghesuie în spate. Nu cunosc motivul. Or fi având atât de multe păcate încât le este rușine să îl privească pe preot în ochi? Eu nu pot merge în față. Acolo e o atmosfera mult prea nefamiliară. Și nu pot privi picturile atât de bine.
Biserica ”de pe strada Poștii” e în sufletul meu, alături de bunica. Niciodată nu voi putea să trec pe acolo fără să mă gândesc la ea, și niciodată nu voi putea s-o privesc pe bunica în ochi fără să mă gândesc ca iar a trecut o duminică în care am lăsat-o să meargă singură...
duminică, 12 decembrie 2010
Anunţ!
Deci... blogul a trecut printr-o perioadă mai mult sau mai puţin de repaus, în care s-au făcut modificări. Unele vizibile (sper că vă place noul look :D) şi altele mai puţin vizibile.
M-am hotărât să mă axez pe mai multe tipuri de articole, de aceea, în dreapta, veţi avea "Categorii", care vor fi "Ştiri, Pentru Suflet şi Diverse". Posturile vor apărea ca de obicei pe prima pagină, dar să fie mai uşor în caz că doriţi să căutaţi ceva anume. Încă nu am pus categorii la postările vechi, dar probabil, în timp, se va întâmpla şi asta. :)
Have fun! :*
M-am hotărât să mă axez pe mai multe tipuri de articole, de aceea, în dreapta, veţi avea "Categorii", care vor fi "Ştiri, Pentru Suflet şi Diverse". Posturile vor apărea ca de obicei pe prima pagină, dar să fie mai uşor în caz că doriţi să căutaţi ceva anume. Încă nu am pus categorii la postările vechi, dar probabil, în timp, se va întâmpla şi asta. :)
Have fun! :*
Abonați-vă la:
Postări (Atom)