Îndrăgostește-mă de tine!

Nu ai nevoie de cine știe ce tehnici de seducție ca să mă cucerești. Doar vorbește cu mine. Întreabă-mă ce-mi place să fac. Îți voi răspunde că îmi place să mă îndrăgostesc. Ridică din sprânceană și zi-mi că nu mă poți ajuta să mă îndrăgostesc. Recomandă-mi filme și melodii. Vorbește-mi despre colțul tău de Rai, despre cât de grea e viața.

Du-mă într-un local drăguț, cu tematică rustică, să comandăm dintr-un meniu legat cu ață de lână, să bem ceai din căni de lut și să-mi desenezi o căsuță cu fântâna din curte. Folosește mereu același parfum (ai putea încerca unul dintre produsele de la Super Playboy), să-l cunosc, să-l recunosc oriunde, să devin dependentă de el. Încearcă să-mi demonstrezi că sufletul pereche nu este un mit. Spune-mi că găsești totul în ochii mei și că faci un efort incredibil să nu te pierzi în ei. Apoi spune-mi să nu mă îndrăgostesc de tine, că nu are rost, că nu vom avea niciodată vreo șansă la fericire împreună. Și chiar când reușesc să mă conving că nu va fi nimic, du-mă în parc, să ne dăm pe leagăn. Promite-mi că vom dansa cândva un vals, ține-mă în brațe, dar nu mă săruta. Nu încă. Privește-mă, mângâie-mi fața și abia apoi sărută-mă. Promite-mi că vom schimba lumea, că vom scrie cărți mai tari ca și a lui Coelho, că vom găsi plaja lui DiCaprio. Spune-mi că mă iubești, nu ca să mă sperii, ci pentru că pe moment, chiar și tu crezi asta. Trimite-mi mail-uri lungi, în cre să-mi scrii că vom culege flori de liliac împreună. Nu te-ar interesa că nu vreau copii, doar să fiu mereu a ta. Nu mă lăsa să te sărut, fiindcă ești plin de praf. Nu ai apucat să faci duș după ce ai ieșit de la lucru, pentru că-ți era prea dor de mine. Convinge-mă că împreună avem super-puteri. Pleacă pentru un timp. Voi avea atâtea să îți spun, dar când te vei întoarce voi uita totul. Voi plânge fiindcă sunt sigură că îmi vei lipsi. De fiecare dată vei observa că mă fac tot mai frumoasă. Vom sta îmbrățișați într-o  parcare goală și vei aștepta să mă liniștesc. Până în acest moment voi fi sigură că totul a fost trecător, ca a fost doar o furtună de varpă. Una cu fulgere și tunete, care rupe copacii de la rădăcini, dar în final tot o furtună. Dar atunci, acolo, mi se va distruge orice convingere și voi realiza cât de dependentă sunt de tine de fapt. De sufletul tău, de discuțiile noastre, de plaja lui DiCaprio din care nu am apucat să văd decât o frântură și a cărui miros sărat îmi va rămâne mereu întipărit în minte.

În final, rupe-ți sufletul și dă-mi drumul. Fiindcă așa e cel mai bine. Fă planuri că ne vom întâlni peste cinci ani și ne vom iubi la fel de mult. Lasă-mă să intru în sevraj pentru mângâierile tale. Așa vei ști că voi fi pentru totdeauna a ta, pentru tine...

Acest post a fost scris pentru SuperBlog 2013

Unde suntem?

Și doar o frântură din ceea ce a fost m-a făcut să intru in sevraj...
Mi-e dor de voi... de noi... de zâmbetele noastre....
Unde suntem acum?
Ei bine, oriunde am fi, nu suntem impreună și e cam intuneric aici....

Când?

Oare când am inceput să ne indrăgostim? Care a fost data, ora, minutul, secunda in care inimile noastre și-au acordat corzile pentru un duet?
Când buzele tale au inceput să le caute doar pe ale mele? Dar pielea mea când a devenit atât de dependentă de atingerea ta?
Imi amintesc doar nopţi de vară care cerșeau o briză, pline de respiraţii furate...
Și apoi... când am inceput să ne uităm? Care a fost data, ora, minutul, secunda in care iubirea și-a pierdut drumul?