Când zidurile prind glas.

            Cluj-Napoca este un oraș extraordinar, plin de studenți și de oameni care mai de care mai talentați și plini de creativitate. Îmbinare dintre nou și vechi, dintre clădirile maiestoase cu geamuri imense de termopan până la scările în ruine ale Cetățuii, Clujul este un loc plin de posibilități. Astfel, plimbându-ne prin centrului orașului, de pe Bulevardul 21 decembrie până pe strada Memorandumului și Piezișa, se poate observa cum cei mai mulți tineri încearcă să rămână într-o mică măsură în istoria orașului, scriindu-și numele, dorințele, credințele pe pereții clădirilor.

            Printre aceste inscripții, în prim-plan sunt cele care fac referire la ”U Cluj”, echipa de suflet a clujenilor, dar în aceeași măsură, poți vedea mâzgălit pe ici-colo ”CFR 1907”. Este o concurență continuă, fiecare susținător al acestor echipe dorind să își arate dragostea.

            Continuând plimbarea, nu trebuie să faci mulți pași pentru a vedea iar și iar diverse porecle mâzgălite cu roșu, verde, negru: ”Krims”, ”RSKO”, ”Skar” sunt cele cu cea mai mare frecvență, dar există de asemenea o multitudine de semnături indescifrabile.

            După cum spuneam, Clujul este un oraș studențesc și plin de artiști, iar aceștia au grijă ca nu cumva trecătorii să uite acest lucru. Pe strada Piezișa, printre atâtea localuri și cu un aer plin de tinerețe, pe un zid tronează următorul slogan ”Students – Cluj-Napoca suntem noi”.

            ”13rituals” este o trupă care și-a lăsat sigla pe mai multe ziduri, pentru a-i face pe trecători curioși să caute semnificația acestui nume aruncat, în aparență, întâmplător pe pereții Gambrinusului.

            Unii tineri își mâzgălesc dragostea, ”și nu te pot uita Carla Martinez Sofia” fiind scris undeva într-un mic gang aproape de magazinul Sora.

            În scurta mea plimbare prin centrul orașului, am găsit câteva inscripții care m-au impresionat în mod plăcut. Cu un negru șters, într-o stație de autobuz, apare impunător portretul lui Lenin, sub este citat Stalin cu ”Învățați! Învățați! Învățați!”, însă este semnat Karl Marx.

Undeva pe cealaltă parte a străzii,  se arată sfioase o pereche de buze, care ne sugerează, ”keep smile” care, în ciuda greșelii de exprimare, îți dă energie pozitivă și nu te poți abține să nu zâmbești. Sloganul meu preferat, pe care îl văd zilnic și care mă face să mă gândesc că există speranță pentru o lume mai bună, este: ”Mai bine te rătăcești în pădure decât fără pădure”.

            Acestea însă sunt doar câteva exemple dintre însemnările pe care le vedem pe majoritatea zidurilor. Ele probabil sunt cu sutele, dar pentru a le descoperi, o plimbare liniștită este tot ce ai nevoie. Nu știi niciodată ce ai putea descoperi.

sursă foto 

Leapșă.

1. Numeşte şi mulţumeşte persoanei blogului care ţi-a dat premiul.
Ii multumesc mult bloggeritei Teodora Elena pentru leapșă și pentru că îmi urmărește blogul. O puteți găsi și pe pagina de facebook aici

 
2. Scrie 11 lucruri despre tine, că dacă tot ne-am împrietenit prin intermediul blogului, trebuie să ne ştim mai bine, nu?

 1. Am făcut parte 4 ani dintr-o trupă de teatru francofon
2. Am ochi albaștri-verzui
3. Ador cartofii prajiți
4. Sunt manichiuristă
5.Am publicat o carte
6. Am un frate mai mic
7. Nu am un anotimp preferat. Iubesc iarna pentru zăpadă, primăvara pentru flori, vara pentru căldură și distracție și toamna pentru încărcătura de sentimente cu care vine
8. sunt studentă la Jurnalism
9. Iubesc zâmbetele
10. Am avut norocul să cunosc prieteni adevărați
11. sunt dependentă de telefon


3. Răspunde la întrebările adresate de cel care te-a nominalizat şi formulează un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi nominalizezi :

Întrebări...

1. Ce alegi între blog şi a călători?
Să călătoresc. Mereu mi-a plăcut să călătoresc (cu trenul mai ales) să văd locuri, să cunosc oameni diferiți.

2. Cine/ce te salvează de o zi oribilă?
O melodie frumoasă, un citat drăguț, o vorbă bună, un zâmbet sincer.

3. Ce îţi place să citeşti?
Orice, dar în special cărți de dragoste și cărți cu tematică rurală.

4. Haine sau pantofi - alege una şi spune-mi de ce
Cred că haine... nu știu, nu-s prea materialistă de felul meu. Dar îmi place să caut haine la SH și mă bucur când găsesc ceva foarte drăguț la un preț avantajos.

5. Unde ai vrea să te muţi?
La țară, să stau linișitită, să pot compune, dar desigur, să-mi duc familia si prietenii cu mine!

6. Ai întâlnit dragostea adevărtată?
Da! Păcat că n-am realizat la momentul potrivit.

7. Care este cel mai ciudat loc unde te-ai ascunde cu prietenul tău?
Într-un șanț?

8. Care este numărul maxim de prieteni care pot dormi la tine peste noapte?
Fără număr :))

9. Cea mai bizară călătorie a fost...
Voi spune că cea din Italia, fiindcă în februarie puteam face plajă, mergeam pe stradă și nu puteam vorbi în română fiindcă ne oprea poliția. :)
10. Asculţi muzică de obicei?
Mai rar...
11. Descrie-ţi viaţa în 5 cuvinte.
Prietenie. Zâmbete. Distracție. Emoții. Muncă. Satisfacție

Întrebările mele pentru alții :))

1. Ce ai duce cu tine pe o insulă pustie?
2. Dacă ai câștiga mâine 74625316 $, ce ai face cu ei?
3. Încrederea se câștigă sau se pierde?
4. O amintire e ceva ce ai, sau ceva ce ai pierdut? De ce?
5. Cum crezi că văd miopii lumea?
6. În ce ai vrea să te transformi dacă te-ai reîncarna?
7. Crezi ca te-ai descurca dacă nu ai putea să auzi?
8. Care este cartea ta preferată?
9. Ce preferi între măsline și porumb?
10. Color sau alb negru? De ce?
11. Consideri ca fotografia e o artă?

Leapsa merge la următorii: CLM, Bianca

22 martie pe sfârșite.

Ieri a fost 22 martie. 5 ani de la acel 22 martie care m-a făcut să realizez cât zbucium poate să existe în două suflete de copile.
Dar, pentru prima dată, 22 martie nu a acționat puternic asupra mea. Nu am avut regrete sau strângeri de inimă, nici măcar melancolie. Singurul lucru pe care l-am conștientizat a fost că timpul trece extrem de repede. Și... nici măcar o dată nu m-am gândit că aș vrea iar să fie 22 martie 2008.
De ce? Cred că... pentru simplul fapt că viața, cu numeroasele ei întorsături, mi-a tăiat toate cele 3 legături pe care le aveam cu acea dată. Dar ca să fie sigură că nu uit, m-am întâlnit întâmplător ieri pe stradă cu una dintre aceste legături, pe care nu am mai văzut-o de vreun an de zile.
Poate la anu nu îmi voi mai amintit deloc...

Concurența ar trebui să fie constructivă.

Sunt perfect de acord că trebuie să existe concurență, altfel nu am reuși să ne depășim limitele, dar, de la concurență la invidie și răutate e doar un pas mic. Să dau un exemplu. Eu, ca și o scriitoare wannabe, mă bucur când văd oameni din generația mea, care scriu, fiindcă mă motivează și le citesc cu drag creațiile. Nu spun că toți scriu extraordinar, dar pentru ce îmi place și pentru ce nu îmi place pot aduce argumente.
Sunt însă unii oameni care critică inutil și ”pur și simplu nu le place” fără să fie capabili să spună de ce. Nu mă refer aici strict la scriitori.
Și din câte am observat, printre fotografi există mai multă invidie și răutate. Părerea mea :-? Preferă să spună ”pozele mele sunt mai faine”, eventual să arunce cu noroi în altul, în loc să încerce să muncească mai mult, să treacă la nivelul următor.
Concurența ar trebui să fie constructivă!

Primăvăreală plăcută!

Iubesc iarna, cu fulgii de nea, calmul aparent și serile petrecute lângă o cană de ceai cald, dar mă bucur că primăvara își înflorește ghioceii fiindcă am impresia că de la atât de mult frig, ne-au înghețat sufletele.
De când temperatura și-a aruncat minusurile, în aer plutește speranța și parcă vremea e numai bună să te îndrăgostești, să te plimbi și să râzi. E timpul să ridicăm privirea din pământ, fiindcă nu mai bate acel vânt rece cu care ne-am obișnuit până acum. E timpul să ne deschidem ochii, mintea și inima și să facem primii pași spre o lume mai bună. Eu nu mi-am pierdut speranța și sper că nici voi, cei care citiți aceste rânduri.


Cum ar zice Costel Zăgan, ”primăvara ne înverzește... sufletele!”
Primăvăreală plăcută!

poza