Nu sunt Don Quijote așa că voi înceta să mă lupt cu morile de vânt.
Încetez să mă supăr, să sufăr, să mă agit să fie bine.
De data asta eu voi face un pas în spate. Să vină să mă tragă și pe mine cineva în față, fiindcă eu prea mult, prea mulți i-am împins de la spate.
E rândul meu să aștept ca totul să fie făcut.
5 comentarii:
fiecare isi are randul lui :)
da... dar mai trebuie sa punem piciorul in prag din cand in cand...
ai grija sa vina persoana potrivita:)
Aduc un bob de imaginar
ca morile să lucreze peste realul acoperit de cotidian.
Din pâinea făcută din acum
apropiete cu mirare.
Apa de Izvor adu-o la ceas de taină.
Bianca: nu prea e vorba de persoana potrivita aici...
Anonim: frumos :)
Trimiteţi un comentariu