miercuri, 31 august 2011

Franța.

Drum lung și obositor, dar a meritat din plin! M-am tot gândit cum aș putea să descriu șederea noastră în micuțul orășel Ébreuil și am găsit cuvântul potrivit: familie. Nu a fost ușor să conviețuiești în aceeași casă cu 35 de persoane. Să stăm împreună la masă, să gătim, să facem curățenie, dar până la urmă ne-am descurcat. Am ajuns să ne cunoaștem și să ne atașăm unii de alții. Și aici nu mă refer doar la francezi, ci și la copiii din Beliș, față de care deși la început am fost cam reticenți, s-au dovedit a fi și ei oameni excepționali.

Am fost împreună să vizităm orășelele din jur, ne-am jucat până seara târziu, am vorbit și am râs de bariera asta lingvistică. Am învățat lucruri noi și folositoare. Am mâncat mâncare îngrozitoare printre care prăjitură cu urzici, ciuperci cu gust de mucegai, paste cu mazăre, piure de dovlecel. Noroc că noaptea, după ce plecau gazdele, ne salvau cerealele cu lapte, sau pateurile care le pusesem de acasa.

Am dat un mic spectacol, făcut de pe o zi pe alta, pentru care am muncit mult, dar rezultatele i-au uimit pe spectatorii noștri, așa că a meritat efortul. Asta e cel mai important, să le placă spectatorilor.

Au fost și incidente, nu pot spune că nu. Am greșit atât noi cât și ceilalți. Unele greșeli ne-au urmărit până acasă, dar sunt sigură că și acestea vor ajunge la un capăt în cele din urmă.

Ultima seară ne-a surpins cu o temperatură puțin sub 10 grade, dar îmbrăcați cât de gros ne-am permis (cine s-a gândit să își pună haine groase?!), am stat și am savurat ultimele clipe împreună. Am plâns și ne-a fost greu să ne despărțim de acel Gîte care ne-a fost casă și de acei oameni care ne-au fost familie.

În Austria am fost cazați la un hotel de 4 stele (:>) de care m-am îndrăgostit!

Am ajuns în cele din urmă și acasă, unde, cu greu am părăsit autocarul și șoferii de care, de asemenea ne-am atașat inevitabil (unii mai mult, alții mai puțin) și care, în ultimele 5 minute ale călătoriei noastre ne-au mărturisit că s-au simțit extraordinar cu noi, că s-au distrat de minune și de aceea si-au permis să lase garda jos, să ne considere prieteni.

Eu una am rămas cu amintiri plăcute, minunate pot să spun. Mă bucur că am trăit această experiență, am cunoscut oameni noi, locuri noi, am învățat lucruri noi și nu am plecat nici cu mâna goală nici cu sufletul gol de acolo. Până ne vom revedea, au revoir et à bientôt!!!


duminică, 21 august 2011

Pa2.


Am plecat in Franta! Au revoir!

sâmbătă, 20 august 2011

Religie.


Aveam mai demult o prietenă a cărei părinți erau/sunt penticostali. Și printre discuțiile noastre, i-am zis că văzusem la știri că au descoperit nu știu unde un dinozaur de nu știu câți metri. La care ea îmi taie elanul spunând: ”Nu cred în dinozauri fiindcă nu scrie în Biblie despre ei.”

”Cum să nu crezi când există atâtea schelete descoperite și bla-bla.”

”Nu cred, fiindcă nu scrie despre ei în Biblie.”

Sunt șocată până în ziua de azi, deși au trecut vreo 7 ani de atunci... Acum, ea folosește telefonul mobil, folosește mașina, dar nici despre acestea nu scrie în Biblie. Mie mi se pare foarte ciudat, mai ales că presupun că părinții ei i-au băgat chestia asta în cap.

Oricum, fiecare acționează și gândește după cum crede că e de cuviință. De un lucru însă încep să mă conving, religia distruge. Ideea e să credem în Dumnezeu.

Șiiii, am găsit lucrușorul acesta foarte interesant: clik aici

miercuri, 10 august 2011

Oameni.


Cu cât iubeşti oamenii mai mult şi cu cât ii ajuţi mai mult, cu atât te vor călca mai tare în picioare când nu vor mai avea nevoie de tine.

luni, 8 august 2011

Am primit o leapşa drăguţică de la Melissa.


Pentru această leapşă, înşiruie câte o carte preferată al cărei titlu începe cu câte o literă din alfabet. Dacă nu ai o carte pentru litere mai ciudate, cum ar fi Q, X sau K, o poţi înlocui cu o carte preferată care conţine acea literă în titlu. Ai voie să pui în lista ta şi cărţi care nu aparţin beletristicii.


A - Amurg - Stephenie Meyer

B - Războaiele împărăţiei de purpură - Herbie Brennan

C - Ciuleandra - Liviu Rebreanu

D - Dama cu camelii - Alexandre Dumas

E - Elevul Dima dintr-a şaptea - Mihail Drumeş

F - Fascinaţie - Melissa Marr

G - Gargui - Andrew Davidson

H - Domnişoara Christina - Mircea Eliade

I - Invitaţie la vals - Mihail Drumeş

J - Mândrie şi prejudecată - Jane Austin

K - pas

L - La râul Piedra am şezut şi-am plâns - Paulo Coelho

M - Mara- Ioan Slavici

N - Nuntă în cer - Mircea Eliade

O - Oscar şi Tanti Roz - E. E. Schmitt

P - Pânza de păianjen - Cella Serghi

Q- pas

R - Rochia cea nouă - Linda Grant

S - Scrisoare de dragoste - Mihail Drumeş

T - Ce mult te-am iubit - Zaharia Stancu

U - Uruma - Zaharia Stancu

V - Diavolul şi domnişoara Prym - Paulo Coelho

Z - Zori de zi - Stephenie Meyer

La Bianca, Kali, Julie




miercuri, 3 august 2011

Facebook vs. Troiţa


Era o vreme, până vara trecută, când la mine în oraş, la Troiţă sau în parc se adunau in fiecare seara, vara, o grămadă de lume... să vorbească, să râdă, să mănânce seminţe, să mai afle noutăţile de prin oraş.

Vara aceasta însă pustiu pustiu... în fiecare seară! Tot ziceam că sunt plecaţi pe la bunici, pe la mare, prin străinătăţi, dar ulterior, am aflat răspunsul. Toată lumea face exact acelaşi lucru, însă pe Facebook. Aici află cine e cu cine, aici sunt certuri, aici împăcări, aici se află care pe unde a fost... totul.

Ei bine, mie nu-mi place facebook-ul... intru rar în cazul în care să mă plictisesc, sau să mai comunic cu prietenii mei de prin străinătăţi. În rest, mi se pare o pierdere de vreme, un motiv de ceartă şi un viciu aiurea.

Jos cu Facebook-ul, sus cu Troiţa!